Concept în definiție ABC
Miscellanea / / July 04, 2021
De Cecilia Bembibre, în Abr. 2010
Este cunoscută ca ironie pentru toate acele forme ale limba asta presupunem că a contradicţie în sensul a mesaj. Ironia poate fi spontană sau intenționată, generată accidental sau voluntar de către cel care vă pune laolaltă mesajul. În funcție de ceea ce susțin specialiștii în limbi, ironia ar putea fi descrisă ca acel mesaj care afirmă ceva la suprafața sa care nu este egal cu ceea ce același mesaj vrea să însemne sub se.
Termenul ironie provine din greacă eironeiaDeși nu face trimitere directă la ironie, ea se referă la noțiunea de ipocrizie sau înșelăciune, elemente pe care le ia ironia și din care este construită. Ironia este în mare măsură legată de sarcasm, deși sarcasmul este oarecum mai mult o formă de ironie. evident și agresiv, deoarece este de obicei folosit într-un mod batjocoritor față de o persoană sau situație special.
Există diferite tipuri de ironie care pot fi folosite în circumstanțe diferite. În acest sens, ironia verbală este, fără îndoială, cea mai cunoscută și cea mai ușor de identificat. Acest tip de ironie este cel care este exprimat în limbaj și cel care de cele mai multe ori este intenționat să marcheze un anumit tip de
gând. Un clar expresie ironia înseamnă a arăta un presupus bucurie asta ascunde supărarea într-o anumită situație, de exemplu atunci când spune „asta e grozav!” Da se încearcă referirea la ghinionul sau disconfortul pe care această circumstanță îl generează persoanei.Apoi, există și ironie situațională, ceea ce se stabilește între ceea ce se spune și ceea ce se face. De exemplu, un caz clar de ironie situațională este atunci când o persoană spune „vreau să mă dedic artă„și apoi ajunge să lucreze într-o poziție administrativă sau clericală.
În cele din urmă, trebuie să menționăm ironia dramatică. Aceasta este probabil cea mai complexă și cea mai rară, deoarece este singura care are loc în principal în literatură. Este vorba despre ironia pe care cel care citește sau îl asistă la operă literară cunoaște fapte despre personaje pe care ei înșiși nu le cunosc, așa cum se întâmplă de exemplu în cazul lui Oedip: the Cititorul știe că el își ucide propriul tată, dar niciunul dintre personaje (nici măcar Oedip) stie.
Subiecte în Ironie