Definiția Imperiului Austro-Ungar

În complexul său geografie umană, compus din mai multe orașe unite de forta, am găsit slăbiciune ceea ce a dus la dispariția lui.

Imperiul Austro-Ungar a fost entitatea politică moștenitoare a Imperiului Austriac, rezultat dintr-un compromis politic între cei doi principalele entități ale populației din fostul Imperiu austriac și voința monarhiei habsburgice de a-și menține domenii.

Cheia transformării Imperiului austriac în austro-ungar, cu transferul drepturilor către maghiari pe care acest lucru îl presupunea, a fost înfrângerea Trupele austriece împotriva prusacilor la bătălia de la Sadowa, care a pus capăt scurtului război austro-prusian pentru hegemonie în procesul de unificare Limba germana.

Cu Prusia conducând acest lucru, Austria s-a orientat spre menținerea stăpânirilor sale. Popoarele subjugate (boemi, croați, italieni, români, polonezi, printre alții în afară de unguri) văzuseră în înfrângerea austriacă din mâna prusilor o slăbiciune pentru Austria, iar imperiul a suferit deja mai multe revolte, în special de către maghiari, atât autoritățile politice, cât și monarhia au început să elaboreze un plan din

reforma.

Această reformă a fost concretizată în apelul din așa-numitul „compromis” din 1867, din care s-a născut monarhia duală cu o largă autonomie pentru Ungaria, cu propriul parlament inclus.

În acest fel, Austria s-a concentrat asupra domeniilor sale directe, lăsând deoparte politică a statelor germane, în care intervenise în timp ce aștepta să poată conduce viitoarea sa uniune. Acum, când Prusia a preluat acest rol cu ​​forța, Imperiul reînnoit deja ca monarhie duală, a preferat menține o alianță strategică cu Germania, care i-a permis să „joace” în Balcani și să conțină Rusia.

„Tripla Alianță” formată atât de imperii, cât și de Italia în 1879 a fost un bun exemplu al acestei politici de bine coexistenţă cu vecinii săi imediați și să îi permită să intervină în afacerile balcanice.

Tocmai amestecul austro-ungar în Balcani ar fi aprins siguranța primului război mondial.

Și, odată cu aceasta, sfârșitul Imperiului în 1918. Dar să nu anticipăm încă evenimentele.

În timpul existenței sale, Imperiul Austro-Ungar a fost un set eterogen de culturi, limbi și, chiar, „curse” (un termen pe care cer să îl adopt cu prudență, dar care la acea vreme era considerat de mulți ca astfel de).

Astfel, popoarele slave, precum cehii și slovacii, sau mulți dintre supușii balcanici ai Imperiului, tindeau să vadă austrieci și unguri. „dușmani rasiali” și, în cazul Balcanilor, Serbiei și, în cele din urmă, Rusiei, ca garantanți ai existenței lor viitoare într-un specii din „sfera co-prosperității” slave, dacă pot folosi termenul pe care Japonia l-ar folosi în anii 1930 și 1940 pentru a-și justifica războiul de cucerire din Asia.

Tensiunile interne ale Imperiului vor fi exploatate de dușmanii săi în timpul Primului Război Mondial, aliniind soldații minorităților etnice oprimate în cadrul acestuia.

Tot artificiul care a constituit Imperiul Austro-Ungar ar imploda în 1918 odată cu înfrângerea Imperiilor Centrale în Primul Război Mondial.

Diferitele naționalități le-au obținut independenţă, cum ar fi Cehoslovacia (un stat în care au coexistat cehi și slovaci), Ucraina (în perioada scurtă Republică Oamenii din vestul Ucrainei), Iugoslavia (sau, mai exact, ceea ce ar constitui ulterior Iugoslavia), România și întoarcerea minorităților etnice italiene și poloneze în țările respective, în cazul Poloniei, de asemenea, recent creare.

Odată cu moartea Imperiului Austro-Ungar, idealizarea sa romantică s-a născut ca o încercare de coexistență între diferite popoare. Să nu ne lăsăm păcăliți: era un grup de popoare, unele supuse și altele mai privilegiate, unite doar de interesul unei monarhii și al unei elite dominante, fie austriac, fie, mai târziu și cu realizarea autonomiei, și maghiar, precum și elitele colaboratoare cu putere între popoare subjugat.

Fotografii: Fotolia - Yossarian6 / Juulijs

Teme în Imperiul Austro-Ungar