15 Exemple de citate

Citat verbal

A citat textual este o formă de împrumut de conținut care servește pentru a clarifica cititorului că ceea ce se spune sunt cuvintele altcuiva. Această acțiune se numește referință și permite cititorului să știe când citește un autor și când citește textele acelui autor. Autorul a investigat și vă oferă, de asemenea, chei de informații, astfel încât să puteți merge la cartea originală pentru a continua adâncirea.

Ori de câte ori luăm o idee care a fost deja publicată și o folosim sau pe care o investigăm pentru a da naștere idei proprii, trebuie să explicăm de unde vine fiecare lucru și să diferențiem ceea ce este propriu de ceea ce este străin. În caz contrar, vom suporta un plagiat, o formă de necinste intelectuală care poate duce la sancțiuni și probleme. Plagiatul este o formă de furt.

Atât citațiile textuale, cât și bibliografia finală a unui text sunt pregătite urmând modele metodologice standardizate. Cele mai cunoscute sunt APA (din limba engleză: American Psychological Association) și MLA (din engleză: Association of Modern Languages).

Tipuri de citări textuale

• • Anul apariției cărții. Acest lucru este deosebit de important dacă există mai multe cărți citate de același autor, deoarece acestea pot fi distinse în funcție de an.
  • Numărul paginilor citate. De obicei precedat de abrevierea „p.” sau „p.” În cazul mai multor pagini, prima și ultima vor fi citate, separate printr-o liniuță scurtă: pp. 12-16. În cazul în care sunt pagini separate, dar discontinue, se vor folosi virgule: pp. 12, 16.
  • Numele autorului. În unele cazuri, dacă numele de familie a fost denumit înainte de citare sau este clar cui aparține, aceste informații pot fi omise între paranteze.

Semne speciale

În ambele cazuri de citare textuală, pot apărea unele dintre următoarele semne, abrevieri sau caractere:

Exemple de ghilimele scurte

1. După cum putem vedea în cercetarea lui Foucault (2001), noțiunea de nebunie este o parte integrantă a rațiunii, întrucât „nu există civilizație fără nebunie” (pag. 45).
2. În plus, „consumul cultural din America Latină atinge gradul său maxim în raport cu fluxul de discursuri politice și comerciale, și nu, ca în Europa, articulate din statele naționale ”(Jorrinsky, 2015, p. 8).
3. În acest sens, este convenabil să apelăm la psihanaliză: „Doctrina ființei se manifestă ca rezultat al introiecției [castrării] limbajului în individ” (Tournier, 2000, p. 2). 13).
4. Aceasta este ceea ce afirmă Elena Vinelli în prologul operei, când afirmă că „Construcția socioculturală a genurilor diferențiază subiectivitatea feminină de cea masculină” (2000, p. 19). 5), oferindu-ne să înțelegem aparența feministă care stă la baza romanului de Sara Gallardo.
5. Atunci nu se mai aștepta mult de la aceste investigații, cu excepția „scurtei dezamăgiri de a da cu adevărul nebănuit ”, așa cum a afirmat Evers (2005, p.12) în celebrul său jurnal de cercetare.

Exemple de citate textuale lungi

1. Astfel, putem citi în romanul lui Gallardo (2000):

… Dar femeile trec întotdeauna în grupuri. M-am ascuns și am așteptat. La Mauricia a trecut cu ulciorul ei și am târât-o. În fiecare zi după aceea fugea să mă găsească, tremurând de frica soțului ei, uneori devreme și alteori târziu, în acel loc pe care îl cunosc. În casa pe care am făcut-o de mână, să locuiesc cu soția mea, în misiunea gringo-ului norvegian locuiește împreună cu soțul ei. (pag. 57)

1. La aceasta este convenabil să contrastăm viziunea autorului francez:

În religiile universale, cum ar fi creștinismul și budismul, groaza și greața preludiu scapă de la o viață spirituală aprinsă. Acum, această viață spirituală, care se bazează pe întărirea primelor interdicții, are totuși semnificația partidului... (Bataille, 2001, p. 19). 54)

1. Scrisul constituie un punct de întâlnire și un dezacord între cei mai pozitivi și cei mai mulți evenimente romantice din jurul faptului literar, putând servi pentru distincții precum cele făcute de Sontag (2000):

Iată diferența mare dintre citit și scris. Lectura este o vocație, o meserie în care, cu practica, cineva este destinat să devină din ce în ce mai expert. Ca scriitor, ceea ce se acumulează sunt în primul rând incertitudini și anxietăți. (P. 7)

1. Acest concept de „devenire” poate fi găsit împrăștiat în toată opera filosofului. Cu toate acestea, clarificarea sa pare a fi o chestiune complicată:

A deveni nu este niciodată să imite, să faci așa sau să te adaptezi la un model, fie el al dreptății sau al adevărului. Nu există niciodată un termen de la care să începeți, sau să ajungeți sau să atingeți. Nici doi termeni care se schimbă. Întrebarea care este viața ta? Este deosebit de prost, deoarece pe măsură ce cineva devine, ceea ce devine se schimbă la fel de mult ca el (...) Mașinile binare s-au terminat: întrebare-răspuns, bărbat-femeie, bărbat-animal, etc. (Deleuze, 1980, p. 1). 6)

1. Astfel, în corespondența dintre Freud și Albert Einstein, este posibil să citiți următoarele:

… Ești mult mai tânăr decât mine și pot spera că până vei atinge vârsta mea vei fi printre „susținătorii” mei. Întrucât nu voi fi în lumea asta pentru a o demonstra, nu pot decât să anticipez acea satisfacție acum. Știți ce gândesc acum: „Așteptând cu mândrie o onoare atât de înaltă, acum mă bucur de…” [Acesta este un citat din Faustul lui Goethe] (1932, p. 19). 5).

Parafrază sau citat textual?

parafraza Este reinterpretarea unui text străin, exprimată în cuvintele noului autor. În acest caz, un cercetător citește ideile altui autor și apoi le explică în propriile sale cuvinte, fără a înceta să atribuie autorul căruia îi corespunde.

În unele cazuri, numele autorului este parafrazat între paranteze pentru a clarifica faptul că ideile nu sunt ale lor.

Un citat textual, pe de altă parte, este un împrumut din textul original, în care textul de referință nu este intervenit sau modificat deloc. În ambele cazuri, autorul textului original este respectat: plagiatul nu este niciodată o opțiune validă.

Exemple de parafraze

1. Așa cum s-a spus suficient în numeroase cărți despre fizica cuantică, legile absolute ale universului cu care omul au căutat să o exploreze și să o înțeleagă, se dovedesc a fi mult mai flexibile și relative (Einstein, 1960) decât presupus.
2. Nu este totuși că noile idealuri naționale provin din aripa cea mai conservatoare a societății, ci mai degrabă că joacă în America. Latina de astăzi este un rol alternativ paradoxal în fața populismelor de stânga (Vargas Llosa, 2006) care a asediat-o în timpul așa-numitului „lung deceniu”.
3. Trebuie menționat că, totuși, uneori un lucru este un lucru și nimic mai mult (Freud, cit.), deci este convenabil să știm cum să avortăm interpretarea psihanalitică a artei în timp, înainte de a cădea în determinismul biografic.
4. Tendințele antropologice din Asia de Sud-Est, așa cum au subliniat deja mulți antropologi, conțin elementele tranzit cultural minoritar care îl face atractiv pentru vizitatorii dintr-o cultură hegemonică (Coites et. al., 1980), dar nu atât pentru vecinii lor locali.
5. În plus, Bataille a fost clar în această privință, distanțându-și poziția de fascinația mortuară tipică a post-romantism, munca opusă ca ordonare și represiune față de fascinația pentru violență (Bataille, 2001).