Exemple de variante sociale

În lingvistică, sub numele de variante sociale Se recunosc diferitele variații care există între modurile de a vorbi ale oamenilor, diferite de diferențele idiomatice. De exemplu: variante geografice, variante etnice, variante de gen.

Se întâmplă ca vorbirea să nu fie în niciun caz a stiinta exacta, ci dimpotrivă, utilizarea sa depinde de o transmisie familială și socială și, prin urmare, de anumite procese care influențează învăţare pe care o persoană o are despre limbaj și despre utilizarea acestuia.

Numele de „variante sociale” cuprinde o gamă largă de diferențieri care influențează felul în care vorbesc oamenii, în cadrul căreia iese în evidență stratul socioeconomic în care se găsește fiecare.

În general, relația socială prezentată este că au ajuns cei mai bogați oameni nivelurile de educație care vă permit să aveți un vocabular mai bogat și să puteți exprima cu o gamă foarte largă de concepte ceva ce o persoană mai puțin educată poate realiza doar cu un spectru mai mic de cuvinte, ceea ce îi face să înceapă să folosească noi expresii care odată cu trecerea timpului devin propriile lor. Multe dintre cuvintele cunoscute ca „populare” și transformate în tipice diferitelor regiuni își datorează originea acestor noi „termeni”.

Categoria „social” nu poate fi discutată decât din variații lingvistice au, de asemenea, mult de-a face cu ce geografice. Se întâmplă că este ușor de observat că în diferitele țări care vorbesc o limbă este obișnuit să apară diferențe mari în modul de comunicați: expresiile, cuvintele tipice sau formele ritmice de vorbire variază în funcție de fiecare țară (sau chiar de regiunile din de acelasi). În orice caz, această variație este considerată una socială, deoarece apare în cele din urmă în ceea ce privește diferite societăți.

În acest sens, fiecare motiv pentru care limbajul este modificat constituie o variantă socială. Acestea sunt enumerate mai jos, detaliind domeniul lor de aplicare.

Exemple de variante sociale

1. Variante geografice. După cum sa spus, zona de reședință (și mai ales cea de interiorizare a limbii) este fundamentală pentru vorbirea oamenilor. Se numește modul particular pe care fiecare societate îl are de a vorbi dialect, deși în ultima perioadă termenul s-a limitat la vorbirea popoarelor care nu mai există și a fost înlocuit de geolect.
2. Variante etnice. Dincolo de granițele geografice, grupurile etnice împărtășesc moduri de exprimare care uneori dau naștere așa-numitelor etnolecte.
3. Variante de gen. Deși se întâmplă din ce în ce mai puțin în Occident, la un moment dat era obișnuit ca bărbații să comunice într-un mod diferit față de femei. Aceste caracteristici sunt cunoscute sub numele de sexolect.
4. Variante diacronice. Transformările lingvistice au loc în timp, deci este de așteptat ca două persoane din epoci diferite să nu împărtășească coduri majore în limbă.
5. Varianta vârstei. În același moment, este obișnuit ca oamenii de vârste diferite să cunoască termeni diferiți. Jargonul tinerilor sau adolescenților face parte din această variație. Aceste variații sunt cunoscute sub numele de cronolecte.
6. Variante profesionale. Oamenii implicați în aceleași activități împărtășesc adesea modalități de exprimare. Aici sunt incluse tehnicitățile diferitelor discipline științifice, cunoscute sub numele de tehnolecte.
7. Variante instructive. După cum sa spus, nivelul de educație atins de o persoană este un factor determinant în modul său de comunicare.
8. Variante contextuale. Aceiași oameni, în anumite contexte, vorbesc într-un fel și în altele în altul. Cunoscuta „înregistrare” arată acest lucru, constituind o nouă variantă.
9. Limbi sacre. Comune în câteva triburi, acestea sunt modalități diferite de comunicare pe care oamenii le au doar pentru acte cu un conținut religios mai mare, conform credințelor lor.
10. Variante marginale. Este obișnuit pentru zonele în care oamenii sunt marginalizați (în principal închisori, dar și, în unele cazuri, mahalale) argou proprii, care reprezintă o nouă variantă socială.