Exemplu de poezii de dragoste

A poem este o compoziție literară caracterizată printr-o manevrare estetică a limbii și o căutare a frumuseții literare. Poeziile pot fi scrise în versuri sau în proză. Ceva esențial pentru poezie este utilizarea limbajului; frumusețea pe care o transmit cuvintele; adică forma. La fel, fondul sau semnificația exprimată de o poezie este importantă.

Poeziile poate fi despre orice subiect sau concept; subiectele sunt foarte variate. Într-o poezie autorul își exprimă ideile, emoțiile și sentimentele, deci Sunt texte subiective. Adică nu încearcă să definească sau să descrie realitatea așa cum este, ci să exprime într-un mod frumos sau estetic ceea ce gândește sau simte poetul.

Poezii de dragoste sunt acele poezii care tratează teme care se învârt în jurul ideii de dragoste, care poate fi foarte vastă. De exemplu, putem găsi poezii despre dezamăgirea iubirii, despre îndrăgostirea, despre uitarea iubitoare, despre dragostea tinerească etc.

Una dintre caracteristicile principale ale poeziilor în general este

care folosesc figuri retorice. Cifrele vorbirii sunt moduri neconvenționale sau literare de utilizare a limbajului astfel încât să capete o anumită frumusețe estetică. De exemplu, unele figuri retorice sunt metaforă, alegorie, similitudine sau sinestezie.

25 Exemple de poezii de dragoste

1. Te-am iubit pentru că ai început cu sărutările tale
   rădăcinile temerilor mele,
   pentru că în ochii și corpul tău
   amintirile mele erau cuibărite.
   Te-am iubit pentru că ai fost în viața mea
   învățătură și bucurie,
   pentru că în brațele tale în fiecare zi
   Am găsit o viață
   Te-am iubit pentru că cu un singur clipit
   mi-ai cerut și mi-ai aprins dorințele,
   mi-ai eliminat barierele,
   și ai găsit calea
   să-ți lași amprenta asupra mea.
   Te-am iubit pentru că ești foc,
   pentru că ești aer pentru a respira tandrețe,
   pentru că în genele tale aș putea să mă ventil
   izbucnirile mele de suspiciune.

1. Ai un elixir în gură,
   pe buzele tale promisiunea unui sentiment
   Asta îmi omoară toată sănătatea
   Și cuvintele tale, ca un balsam,
   tăcerile corpului meu alunecă și se vindecă.
   Și sunetul ochilor tăi, ca o frânghie,
   este legat de mâinile mele și mă face sclavul sărutărilor tale.
   Ai un elixir în gură,
   pe buzele tale promisiunea unui univers
   în care să te pierzi fără speranță.
   Ai în cuvintele tale motivele de care aveam nevoie
   să-mi împace visele
   și să înfrunte zilele cu hotărâre.

1. Mă regăsesc într-o țară străină și pustie,
   stând printre pietrele unei plaje pierdute
   Îmi amintesc silueta ta de lângă mine
   iar sentimentul de a te avea devine o rană constantă.
   Mă găsesc pierdut în amintirile din trecut
   savurând un timp uitat,
   cu degetele îți desenez ochii umezi în nisip,
   iar plânsul tău pe această plajă mi se pare o moștenire.
   Mă găsesc blocat într-o viață fără promisiuni
   tânjind după amintire și zvonul cuvintelor tale.
   Cu mâinile lipite de piept mă uit la cer,
   iar luna la care te uiți se transformă într-o plângere.
   Te îndoiești că te iubesc când aș epuiza toate sărutările mele pe buzele tale,
   când de fiecare dată când pleci simt o liniște în sufletul meu,
   Când mi-aș putea petrece viața lângă tine creând amintiri.
   Te îndoiești că te iubesc când dimineața ești primul meu gând,
   Când ochii tăi fac inima să se oprească și să rămână suspendată
   când aș umbla o viață întreagă împletindu-mi degetele în mâna ta.

1. Te îndepărtezi și pașii mei urmează vântul care îți atinge corpul,
   Și în liniștea îndepărtată și vastă pe care ai lăsat-o,
   Se formează fantome de iluzii reci și ramuri căzute.
   Pleci și în timp ce corpul tău lasă o tăcere de tristețe insipidă,
   Genunchii îmi cad pe un pavaj de râuri uscate și dimineți ploioase.
   Ochii tăi de stea mă refuză
   când când îți întorci fața, părăsești viața pe care ai adus-o,
   Tăcerile mele țipă un foc aprins de vise sparte
   Și te îndepărtezi când zorii se estompează când sufletul se trezește dintr-un vis străin.
   Dezbrac timpul când ai fugit din mâinile mele
   iar praful mătură o piele înghețată și fără gust care îți caută privirea,
   Te îndepărtezi și eu urmez vântul și rup trotuarul
   cu tălpile uzate și brațele căzute din atâta rătăcire.

1. Ma uit la tine si amanta ofteaza,
   zâmbi corpul
   respirați gândul,
   pentru că viața este alcătuită din ziua ta
   apărând ca un puf
   care încurajează timpul să-și urmeze cursul
   iar stelele cad pentru sărutările tale moi
   care fac intrebarea spatiului
   până la propria existență.
   În canelurile privirii tale,
   Îmi bag ochii și îmi dau seama,
   că așteptarea zilelor tale va fi o mareă
   la care sunt lăsate convingerile și temerile mele.
2. Iubitul meu, sufletul meu,
   Aș avea o mie de motive
   O mie de răni s-ar vindeca,
   dacă aș putea din sărutările tale
   fura in fiecare zi.
   Visul meu, suferința mea,
   Totul ar da rezultate,
   Totul ar pleca,
   dacă din colțul corpului tău aș putea
   face un secret frumos.
   Inima mea, sentimentul meu,
   Viața mea ar trece
   Ți-aș da momentele mele
   să mă înfășori în brațe
   și să te pierzi fără ieșire.

1. Ești o amintire care se reflectă în fiecare obiect
   să lași reminiscența parfumului tău veșnic.
   Ochii tăi de neșters se ascund în colțuri,
   și creează iluzia că mă privesc în pleoapele tale rezistente
   la zilele care trec fără niciun motiv aparent.
   Ești un eter care a pătruns în aerul universurilor mele,
   care mă urmărește pe căile mele pentru a mă convinge de esența ta perpetuă.
   Mirosul care era pe pielea ta s-a răspândit în cer
   și invadează momentele când ridic fața tulburată.
   Frigul mâinilor tale era cuprins în adâncul pieptului meu
   pentru a crea un nod de angoasă care se transformă într-un obiect aruncat.

1. Ai o bucată din visele tale
   Să ai momentul în care sărutul tău oprește timpul,
   Să ai ochii să mă pierd în ei,
   Râde-ți ca să înveselească viața,
   Să ai un mister al corpului tău în fiecare zi,
   Ai atingerea pielii tale pe a mea
   Să ai colțul gâtului să-mi pozezi fruntea,
   Ai fericirea că ești norocul meu,
   Ia un cuvânt din gura ta caldă,
   Aveți zilele pentru a vă oferi o viață,
   Ai timp să-ți cunoști mângâierile.

1. Când mă uit la ceas, îți aud pașii și îmi este dor de râsul tău din colțurile camerei mele, când ecoul sufletului tău s-a rotit între mobilier și m-am trezit dorind să-ți vânez vocea.
   Când mă uit la ceas, îți aud râsul și îmi lipsesc pașii în jurul colțurilor casei mele, când sunetul picioarelor tale a pătruns în pereți și m-am trezit dorind să-ți prind pielea.

1. Iubirea nu se termină așa cum nu se termină timpul
   nici orele în care iubirea pe care ți-o mărturisesc
   mă face neajutorat.
   Amintirile nu se șterg ca frunzele nu se șterg
   care cad și lasă în urmă prezența absenței lor.
   Rănile nu se vindecă ca un sărut nu se vindecă
   că a străpuns niște buze pentru a-și lăsa amprenta.
   Dorința nu se termină așa cum o memorie nu se termină,
   care se extinde dincolo de momentul său
   să rămână ca sticla cuie în vânt.

1. Iubeste-ma ca mine,
   și voi lăsa toate versetele mele la picioarele tale,
   să îmbraci calea dorințelor tale
   și întoarce-ți ochii spre mine.
   Uită-te la mine cum mă uit la tine
   și îmi voi cuibări visurile în părul tău
   pentru a traversa gânduri și dorințe
   și fă-ți ochii să fie momeala.
   Doreste-mi asa cum iti doresc
   și îți voi aprinde pielea un foc etern
   să cauți secretul în colțurile tale,
   cheia principală a frigului din corpul tău.
   Dor de mine cum îmi este dor de tine
   și voi fi alături de tine în fiecare moment
   când o vei simți voi alerga în tăcere
   și deodată mă vei vedea bând
   din fundul sentimentelor tale.
   Suferă-mă pe măsură ce te sufăr
   și vei înțelege durerea pe care o provoacă indiferența
   cu care respingi sentimentele mele,
   când toată viața mea ți-ar arăta
   că aș face orice pentru tine.

1. Amprenta ta a rămas din acele zile triste în care mâinile noastre unite au dus monotonia zilelor,
   Ei bine, esența ta a rămas legată de piept ca un semn fatal care îți amintește zilnic de ceea ce ai lăsat în urmă.
   Suprimând mângâierile care îți priveau printre degete, m-a lăsat un oftat care încă te urmărește, amorțit și încăpățânat.
   Va fi o zi în care orele zilei tale vor fi amestecate din nou cu vârfurile acestor degete care îți lipsesc corpul.
   Ochii tăi au rămas închiși la ai mei ca un film subțire care mă împiedică să concep o realitate fără furnirul privirii tale.
   Șoaptea cuvintelor tale a intrat în nopțile mele și povestește coșmarurile care înconjoară visele care înainte îți înconjurau respirația.
   M-ai lăsat cu marginile reci ale unui pat care arată ca un deșert care va sfârși prin a-mi înghiți dorințele.
   Ai plecat și frumusețea pielii tale splendide mi-a fost înfășurată în jurul gâtului, unde îți curge aroma și memoria mă chinuie.

1. Pentru a te iubi era necesar doar să te cunoști pe tine însuți
   și să știi că în spatele simplității feței tale se ascunde
   puritatea unei ființe care se separă de ceilalți.
   Ca să te iubesc, mi-a fost suficient să-mi însușesc bogăția din cuvintele tale
   și să înțeleagă alături de tine modul în care înțelegi lumea
   Este la fel cum îmi sunt țesute visele
   Ca să te iubesc a fost suficient ca eu să te sărut și să înțeleg asta din gura ta
   curg emoții care îmi zguduie simțurile,
   că reușești să-mi stârnești instinctele fără să existe obiecții.

1. Timpul trece și nu-ți pot scoate memoria din mine
   Zilele trec și cu fiecare se pare că te iubesc cel mai mult.
   Orele trec și nu pot scăpa de această nebunie
   de a nu avea brațele în jurul taliei mele.
   Trece o eternitate de momente și nu pot înțelege viața
   fără râsul tău de dimineață și trupul tău gol fără să te grăbești.

1. Îmi iau rămas bun de la tine și de modul în care te-ai colorat
   nopțile mele cu marginea buzelor tale,
   de atâtea dimineți cu râsuri împletite
   în fețele noastre care nu s-au săturat niciodată să se privească,
   a orelor moarte și a după-amiezilor senine
   că viața a constat în a privi timpul trecând
   cu tine și îmbrățișările tale capabile să-mi paralizeze după-amiezile.
   Îmi iau rămas bun de la tine și de modul tău de a bea ceai
   Mi s-a părut o definiție a farmecului pe care l-ai conținut,
   a luminii care a scăpat din ochii tăi și a strălucit
   elevii mei au distras atenția și au luat-o razna după tine.

1. Iubirea este o înțelegere
   asta nu dispera,
   care presupune diferențele,
   punctele tari și punctele slabe.
   Iubirea este o predare
   care nu face excepții,
   cine are încredere în toamnă,
   care dă cel mai valoros.
   Iubirea este un dar
   care nu se așteaptă să fie recompensat,
   care se dăruiește să dea fericire,
   adică pur și dezinteresat.
   Iubirea este un sentiment
   care nu poate fi controlat,
   care se revarsă și devine etern
   să nu te detașezi niciodată de interiorul tău.

1. Tânărul și-a dat nopțile unei femei frumoase,
   iar când s-a uitat în oglindă și-a dat seama că devenise bătrân.
   Tânărul i-a oferit cel mai valoros timp al său unei frumoase tovarășe,
   și în timp ce se uita înapoi de-a lungul zilelor, își dădu seama că viața lui nu îi aparține.
   Viața lui pentru iubitul său a cedat,
   pentru că i-a privit ochii și i-a sărutat buzele.
   Pentru că a stat puțin mai mult lângă el,
   El i-a acordat visele, obiectivele, iluziile și hobby-urile sale.

1. Bea din gura ta, cel mai mare delir al meu,
   Savurați-vă sărutările, o ușurare dulce
   Cunoaște-ți dorințele, pasiunea pe care o trăiesc,
   Sărută-ți buzele, pacerul interzis,
   Mă trezesc cu tine, momentul meu preferat,
   Să fiu în brațele tale, cel mai bun loc al meu,
   Auzindu-ți cuvintele, o plăcere pe care o admir,
   Trăind cu tine, visul pe care îl urmăresc.

1. Ai devenit motivul pentru care suspin
   Motivul pentru care ochii mei strălucesc
   A durat câteva zile să te întorci
   prezentul celor mai frumoase sentimente.
   Ochii tăi mi-au furat sănătatea
   și nu mai trăiesc, ci respir culoarea privirii tale.
   Ai devenit un sentiment pur și sincer
   asta mă convinge să-ți dau zilele mele,
   să-ți dau temerile și fanteziile ascunse,
   să-mi așez fruntea între palme
   și te lasă să scapi de îndoieli,
   că le transformi în certitudinea vocii tale
   care îmi vorbește din cele mai profunde vise
   a unei șanse care mi-a acordat
   cel mai frumos vis din viață.
   Ai devenit motivul pentru care un zâmbet
   Îmi scapă pentru că mă gândesc la tine și te cunosc ca al meu.

1. Te iubesc chiar dacă ești un străin,
   deși pielea ta nu îmi aparține,
   iar buzele tale țipă un nume ciudat,
   iar degetele tale se lipesc de alți păr.
   Te iubesc chiar dacă mângâierile tale nu sunt ale mele,
   nici dorința nopților tale arzătoare,
   nici dorința ta de a urmări o viață trecând,
   nici tăcerea din privirea ta când dormi.
   Te iubesc chiar dacă buzele tale sunt ciudate,
   iar sărutul care doarme în ele este un mister pentru mine,
   un efort clandestin de a perpetua zorii
   între liniștea care este închisă în brațele tale.

1. O nouă dragoste stâncă noaptea
   și învață timpul să treacă
   în suspine încărcate de zâmbete.
   Invata corpul sa se agite
   aripile care rămâneau adormite
   în dezamăgiri care tăceau.
   Cunoașteți mintea, obsesia
   a unui sentiment care pare
   acordă semnificații și adevăruri necunoscute.
   O nouă iubire face ca durerea să fie letargică
   a singurătății care s-a ascuțit între degete
   și promite ani lungi de vânt care se reînnoiește.
   Buzele cunosc ritmul unui sărut
   împărtășit de doi îndrăgostiți în jurul colțurilor și parcurilor.
   Ai grijă de îndoielile absurde
   și lăsați o atingere să devină totul și nimic.

1. Prima privire care a traversat spațiul dintre ochi,
   prima întâlnire a două mângâieri de care se temea,
   primul strigăt de plăcere care străbate porii unei siluete,
   prima dată pierdută între mângâieri inactive,
   prima lacrimă care se formează dintr-o fericire confortabilă,
   prima stea a dorinței de a rămâne etern,
   și primul moment când două trupuri se contopesc într-un sărut.
   Primele capricii care reușesc să stingă un zâmbet,
   primul argument câștigat care umple palatul de mândrie rece,
   prima îndoială care transformă încrederea în suspiciune întunecată,
   prima afirmație sumbră care maschează sentimentul cu obrazul său,
   primul pe care vreau să-l spui cu o reticență încărcată de rutină,
   în prima noapte de ostilități se confruntă ca niște săbii ascuțite
   și prima amintire a unui timp mort la care se întoarce gândul.

1. Predă-te fără să simți orele,
   cufundați într-un timp de secunde moarte
   În albastrul safir al ochilor tăi negri
   Muri fără să simți viața
   care scapă să se refugieze întreg
   în griul închis al părului tău.
   Du-te fără să înțelegi calea,
   găsește ceea ce nu cauți
   și asta este în tine scufundat.
   Frica fără să-ți fie frică,
   să fii îngrozit de sărutările pe care nu le vei da
   și plăcerea care te va aștepta mai târziu.

1. Îmi pare rău dacă nu am fost ceea ce aveai nevoie,
   dacă nu aș ști să îți umpl sufletul
   și înțelegeți ce v-ați dorit cel mai mult.
   Scuze dacă nu știam să-ți citesc gândurile,
   nici să împlinească visele care voiau să ajungă la pașii tăi,
   nici împărtășiți așteptările cuibărite în brațele voastre.
   Îmi pare rău dacă nu ți-am putut ține corpul
   și ține-o în mâinile mele ca să o înțeleg,
   să las amprenta nebuniei pe care o am.
   Imi pare rau daca cu saruturile mele nu am putut sa-ti umplu dorintele,
   dacă mângâierile mele nu ar conține dragostea pe care am avut-o pentru tine,
   Dacă nu aș ști cum să demonstrez că ai fost viața mea.
   Îmi pare rău dacă eforturile mele de a-ți cuceri inima au fost timpul mort
   Dacă nu aș putea trezi instinctele care au aprins focul din pielea ta,
   Dacă nu aș fi fost pentru tine mai mult decât pasul pierdut pe care acum speri să-l lași în trecut.