Cauze și consecințe ale revoluției mexicane

Revoluția mexicană A fost un conflict armat care a început în 1910 și s-a încheiat în 1920, care a reprezentat cel mai semnificativ eveniment social și politic din secolul XX mexican. A fost o serie de revolte armate împotriva guvernelor succesive la mandatul dictatorial al lui Porfirio Díaz, care a durat până în al doilea sau al treilea deceniu al secolului, când Constituția a fost definitiv proclamată Mexican.

În timpul conflictului, trupele loiale guvernului dictatorial din Porfirio Diaz, care a condus țara din 1876, împotriva rebelilor conduși de Francisco I. Buturuga, care a văzut posibilitatea de a începe o mișcare de recuperare a Republicii. Au avut succes în 1910, prin Planul San Luis, în care au avansat din nordul mexican din San Antonio (Texas).

În 1911, au avut loc alegeri și Madero a fost ales președinte. Dar dezacordurile sale cu alți lideri revoluționari, precum Pascual Orozco și Emiliano Zapata, au dus la răscoala împotriva foștilor săi aliați. Oportunitatea a fost profitată de un grup de soldați care astăzi este cunoscut sub numele de „Zece Tragici”, care, condus de Félix Díaz, Bernardo Reyes și Victoriano Huerta au executat o lovitură de stat și au asasinat președintele, fratele său și vice presedinte. Astfel, Huerta și-a asumat mandatul țării.

Liderii revoluționari precum Venustiano Carranza sau Francisco "Pancho" Villa nu au întârziat să reacționeze. a luptat cu guvernul de facto până la demisia lui Huerta în 1912, după invazia nord-americană din Veracruz. Apoi, departe de a realiza pacea, conflictele dintre diferitele facțiuni Au demis Huerta, așa că Carranza a chemat Convenția de la Aguascalientes pentru a numi un singur lider, care a fost numit președinte Eulalio Gutiérrez. Cu toate acestea, Carranza însuși ar ignora acordul și ostilitățile vor relua.

În cele din urmă, s-au făcut primii pași pentru a promova a noua constituție a țării în 1917 și aduceți-l pe Carranza la putere. Dar lupta va dura încă câțiva ani, timp în care acești lideri vor fi asasinați: Zapata în 1919, Carranza în 1920, Villa în 1923 și Obregón în 1928.

Dar deja în 1920 Adolfo de la Huerta își asumase mandatul, iar în 1924 Plutarco Elías Calles, lăsând loc istoriei democratice a țării și punând capăt Revoluției Mexicane.

Cauzele Revoluției Mexicane

Consecințele Revoluției Mexicane

Urmărește cu: