Eseu descriptiv despre natură

Eseu descriptiv despre natură

La ce ne referim exact când vorbim despre natură? Aceasta ar trebui să fie întrebarea inițială a acestui eseu, deoarece nu putem descrie ceva fără să știm mai întâi ce este. Natura este condiția propriu-zisă a lucrurilor, adică ceea ce este dat cu ființa, care este propriu, care este imanent în ea. Putem spune că cineva are o „fitură bună”, de exemplu, atunci când vrem să subliniem că acea persoană este nobilă. În acest sens, „natura” este o sinonim de „esenţă”.

Și acest sens al cuvântului se menține atunci când folosim termenul „natura” ca sinonim pentru „lumea naturală”, adică a ceea ce există. pe planetă așa cum a existat întotdeauna, după propriile reguli și după felul său de a fi, fără voința de a participa la ea uman. Deși ființele umane fac parte din natură, noi suntem creaturi vii la fel ca și cele plantelor și animalelor, în mod tradițional distingem ceea ce există „sălbatic” — adică care există după propriile sale principii— a ceea ce există artificial sau rațional – adică ceea ce a fost controlat sau intervenit de către ființă uman-. De aceea, orașele, de exemplu, nu fac parte din natură.

Natura este un mediu natural, chiar dacă sună redundant: un loc în care legile ființei umane nu au și-a făcut intrarea încă și, prin urmare, rămâne intactă, mai mult sau mai puțin așa cum a fost de-a lungul secolelor. Putem găsi natura în orice spațiu virgin: a deşert, A junglă de nepătruns, adâncimea oceanelor sau chiar în câmp, atâta timp cât știm să ne depărtăm de spațiile intervenite de umanitate.

De ce este importantă natura?

Pentru a aprecia natura, tot ce trebuie să faci este comparaţie ceea ce există în interiorul orașelor noastre, cu ceea ce putem aprecia în afara lor. Acolo unde orașele sunt omogene, adică asemănătoare între ele, constante și cu prezență redusă de animale și plante, Natura, pe de altă parte, este diversă, multiplă, plină de animale, plante și procese fizico-chimice care ascund secretele viaţă. Fără natură, lumea ar fi un spațiu cenușiu, monoton și pe moarte.

Privită astfel, natura este refugiul vieții în fața ambițiilor umane. În oraș și în spații organizate după interesele umane, totul răspunde unei logici productive, unui plan, la un mod de structurare a vieții pentru a obține anumite scopuri (chiar dacă merge prost sau dacă proiectele nu sunt îndeplinite).

Natura, pe de altă parte, este sălbatică, incontrolabilă și nu răspunde la niciun alt plan decât supraviețuirea și reproducerea: ființele vii generează alte ființe vii și mențin specii diversă, schimbătoare, în continuă adaptare la condițiile mediului său.

În timp ce omenirea a schimbat mediul pentru a se potrivi lui are nevoie și ambiții, natura rămâne pură, egală cu ea însăși, deoarece animalele și ființele vii sunt cele care se adaptează la mediu. Aceasta înseamnă că numai în natură oamenii, în mod paradoxal, se pot reconecta cu locul nostru originale pe planetă și amintiți-vă că suntem ființe vii, muritoare, cu aceleași nevoi ca și rudele noastre de la ceilalți specii.

În plus, numai în natură putem găsi materii prime pentru procesele noastre industriale complexe și numai în ele putem recăpăta în cele din urmă perspectiva asupra cine suntem. De aceea mulți înțelepți, asceți, profeți și guru se îndepărtează de umanitate și intră în natura pentru un timp: abandonarea logicii umane pentru o vreme le permite să atingă iluminare.

Ar trebui să păstrăm natura?

Desigur. Misiunea noastră ca specie de astăzi nu este alta decât aceea de a găsi o modalitate de a ne concilia dorințele și modelul nostru de viață postindustrial cu perpetuitatea naturii. Dacă acest lucru nu se realizează, vom schimba rapid și ireversibil mediul natural care a permis însăși apariția specii și crearea unei lumi diferite, nepotrivită pentru numeroase specii de animale și plante și posibil nepotrivită pentru noi înșiși. Este o rasă autodistructivă pentru specia noastră.

Natura, așadar, trebuie protejată de ambițiile noastre. Dintre poluare care o otrăvește și o modifică în moduri imprevizibile, din voracitatea noastră industrii care distrug habitate întreg pentru a crește plante utile și profitabile, sau pentru a obține materiale să ne transformăm în produse tehnologice, și chiar confortul și lenea noastră, deoarece în ciuda faptului că efectele distrugerea mediului este vizibilă pentru toți, dar mulți dintre noi nu doresc să-și asume responsabilitatea și să facă schimbările necesare remediați-l.

Numai păstrând natura ne putem garanta continuitatea ca specie pe planetă și nefiind nevoit să întreprindă vreun coșmar tehnologic ca alternativă la o lume distrusă ecologic. La urma urmei, această lume funcționează perfect așa cum este.

Referinte:

• „Ce este un eseu descriptiv?” pe Ganditorul.
• „Eseu” în Wikipedia.
• „Natura” în Wikipedia.

Ce este un eseu descriptiv?

A eseu descriptiv este un fel de text eseu (adică a reflecției scrise în proză) care se caracterizează prin abordarea unui subiect specific (un loc, de exemplu, sau o persoană, sau un eveniment istoric, sau vreo referință specifică) și descrieți-l exhaustiv, adică evidențiați trăsăturile sau caracteristicile sale cele mai proeminente sau relevante pentru autor. Totuși, ca în toate eseurile, în aceasta tip de texte subiectivitatea eseistului este cheia pentru a defini care sunt caracteristicile cele mai remarcabile sau care este perspectiva din care va fi descrisă tema sau referința aleasă.

Urmărește cu: