Definiţia direct speech
Miscellanea / / November 13, 2021
De Florencia Ucha, la iul. 2013
Conceptul care ne va ocupa în prezent revizuire prezintă o utilizare deosebită în domeniile comunicare iar al literatură.
Reproducerea literală a cuvintelor, frazelor, ideilor, care se manifestă într-un discurs sau dialog
Practic cel vorbire directă implică reproducere fidel acelor cuvinte rostite de indivizii implicați într-un dialog, adică vorbirea directă prezintă prin cuvinte și expresii succesiunea gândurilor și ideilor interlocutorilor.
Adică, vorbirea directă este comunicarea directă între doi sau mai mulți indivizi care sunt în același timp și loc.
În discursurile directe reproducerea cuvintelor, frazelor, argumentelor, ideilor se realizează în a literal, adică după cum a spus persoana în cauză, făcând un citat direct din cuvintele sau gândurile sale, care Vor fi transcrise așa cum le-a spus el, cu o fidelitate extremă în acest sens, respectând, punct și virgulă, după cum se spune. popular.
Mama i-a spus surorii mele: „Trebuie să iei o haină pentru că va fi răcoros noaptea”.
Și pe de altă parte, putem găsi vorbire indirectă care se caracterizează prin faptul că vorbele cuiva sunt reproduse adaptate la sistemul de referință al celui care le exprimă.
Mama i-a spus surorii mele să-și ia haina pentru că va fi mai răcoare noaptea.
Semne care sunt folosite pentru a evidenția literalitatea a ceea ce este exprimat
De remarcat că în forma scrisă vorbirea directă este plasat un semn (-) care este cel care va simboliza tocmai dialogul, sau în lipsă, fraza exprimată de unul dintre interlocutori pentru a le clarifica cititorilor că aceste cuvinte au fost exprimate la propriu și nu a existat niciun fel de modificare, adăugare sau ștergere a ceea ce zicală.
Deci, când vedem aceste semne ale semnului - și ale "" știm că ceea ce este între ele este ce că o persoană a spus, a declarat sau, în lipsă, conversația pe care a avut-o una sau mai multe persoane.
În multe cazuri, pentru a se acoperi de pretenții sau controverse pentru reproducerea spuselor altor oameni, naratorii unei povești folosesc acest Format pentru a face clar că nu ei sunt cei care exprimă cutare sau cutare idee, ci că au fost spuse de cei care clarifică în citate.
De exemplu, în operele literare este unul dintre mijloace mai mulți angajați atunci când prezintă conversațiile și dialogurile pe care le au unele dintre personaje.
Cu un exemplu vom clarifica mai mult conceptul...
-A venit Maria? Te astept de la ora douasprezece.
- Nu încă, dar nu-ți face griji, tinde să întârzie în fiecare zi.
- Sper că da, altfel nu l-aș suporta să fie plantat.
Această resursă este, de asemenea, frecvent utilizată în interviurile publicate în publicații tipărite, cum ar fi reviste sau ziare, mass-media care Ei prezintă constant printre conținutul lor rapoarte personalități din diverse domenii sau persoanelor care au fost știri despre un eveniment relevante.
Discurs indirect: nu reproduce dialogul text
Dimpotrivă, de pe trotuarul opus găsim vorbire indirectă, care se distinge tocmai prin nereproducerea textuală a dialogului, ceea ce spun personajele sau interlocutorii.
În acest caz, există un narator care va fi cel care va spune ce se întâmplă și ce au spus personajele implicate... Exemplu, Juan a ajuns la biroul unde lucrează María și nu era acolo, așa că a decis să o aștepte.
După câteva ore de așteptare, ea l-a întrebat pe unul dintre colegii ei dacă a plecat și acesta i-a confirmat că nu a făcut-o, dar i-a spus că este obișnuit să întârzie..
În acest tip, semnele precum - nu sunt folosite, ci în schimb link-uri precum: el a spus că, printre altele, asta ne arată clar cititorilor că este un stil sau un discurs indirectă, în care cuvintele exprimate de protagoniștii din comentarii.
Subiecte în discursul direct