Concept în definiția ABC

Încă din antichitatea clasică, diverse tipuri de barcă pentru a face faţă diverselor sarcini şi funcţii ale flotelor militare. Una dintre aceste clase, care își are rădăcinile în secolul al XVII-lea, este fregata.

O fregată este un tip de navă de război ușoară, evidențiată pentru o funcție specifică, și anume în „scara” chiar sub distrugător.

Primele fregate au văzut lumina în secolul al XVII-lea ca fiind nave mai mici, mai ușoare și mai rapide decât navele grele și puternice de linie.

Incapabili să mențină o confruntare deschisă unu-la-unu cu unul dintre acești uriași ai mării, principalul atu al fregatelor a fost viteză de mișcări, care i-au permis să se sustragă cu succes a luptei împotriva unor forțe superioare ca număr, și să efectueze misiuni rapide, imposibile pentru navele grele și lente ale liniei.

Rolul său în acest moment era, practic, protecția traficului comercial, precum și misiunile de sprijin pentru navele de linie.

Asemenea tancurilor la sol, au nevoie de protecția infanteriei și de asistența altor tipuri de vehicule pentru a nu fi victimele unei ambuscade (fără protecție, un infanterist înarmat corespunzător, poate scoate un tanc), sarcină pe care fregatele ar putea se conformează.

Operațiunile de explorare și depistare a inamicului au fost efectuate și de fregate, într-o perioadă în care toate observare trebuia făcută cu ochiul, cel mult cu ajutorul unei lunete.

Definiția unei fregate, ca și rolul său, a variat de-a lungul anilor, pe măsură ce tehnicile și tehnologiile războiului maritim au avansat.

Astfel, atunci când navele de război au început să fie blindate, dimensiunea mică a fregatelor era un dezavantaj, deoarece odată cu tehnologie timpul necesar ca nava să fie mare.

Fregatele aproape au dispărut de pe scenă în diversele flote, deși denominația avea să-și revină în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Odată cu creșterea armei submarine în timpul conflagrației din 1939-1945, folosită pe scară largă atât de germani, cât și de japoneze (deși toate părțile aveau submarine în dispută), navele mici specializate în lupte erau numite fregate antisubmarin.

Astfel, escortele convoaielor care aduceau provizii în Marea Britanie au inclus o cantitate remarcabilă de fregate.

În ciuda faptului că are un minor putere de atac decât alte clase de nave, cum ar fi crucișătoare sau distrugătoare, lupta anti-submarină nu a necesitat un putere de armament, astfel încât multe nave mai mici să poată fi asamblate și cu cerințe tehnice mai puține pentru a le realiza față.

Fregatele moderne au început să prindă contur tocmai în al Doilea Război Mondial.

La sfârşitul războiului, aceste tipuri de nave se specializaseră, în unele cazuri şi pe lângă războiul antisubmarin, şi pentru războiul antiaerian.

În esență, ele păstrează în continuare caracteristicile de lejeritate, viteză și manevrabilitate și, în ciuda menținerii unui rol principal de escortă, în multe cazuri au fost pregătiți să poată îndeplini diverse roluri în funcție de nevoi.

Astfel, fregatele au în prezent un echipaj de rachetă valabil pentru a efectua orice sarcină (de la suprafață la suprafață atât pentru ținte pe mare, cât și pe uscat și de la suprafață la aer), luptele antisubmarine, iar marea majoritate dispun de niște mijloace aeriene, în general unul sau două elicoptere, care le permit să efectueze operațiuni de salvare sau alte operațiuni.

Următorul pas pentru fregate, ca și alte tipuri de nave, este să le fure.

Adică nu sunt detectabile de radare. În prezent, tehnologia este suficient de matură, dar adoptată de nave mai mari, cum ar fi distrugătoarele.

Fotografii: Fotolia - Elenarts / Specnaz7

Teme în Fregate