Textul argumentativ al jocurilor video

Textul argumentativ al jocurilor video

Jocuri video: o nouă oglindă în care să privim cultura noastră

Din când în când, un tânăr sau un grup de tineri din lumea industrializată comit o atrocitate care îi costă pe colegii de clasă și pe profesorii lor la școală, sau pe nefericiții trecători ai unei școli comercial. Și de fiecare dată când se întâmplă acest lucru, ei apar în mass-media suspecții obișnuiți: rock grea, cărți de benzi desenate și, mai ales, jocuri video. Aceștia sunt acuzați că au contaminat mintea copiilor cu violență, că au exprimat „antivalori” și că au o influență nefastă asupra societății contemporane.

Este o acuzație naivă, conservatoare, mai dispusă să caute orice țap ispășitor decât să reflecteze asupra lumii în care s-au născut copiii lor. Un caz echivalent cu cel al cuiva care, uitandu-se in oglinda, descopera un cos imens pe frunte si este convins ca este timpul sa arunce oglinda. La sfârșitul zilei, jocurile video sunt un produs cultural, nu foarte diferit de literatură

și cinematograful, a cărui sarcină este să ne redea o imagine mai mult sau mai puțin literală despre noi înșine, despre lumea în care creăm, deciziile pe care le luăm sau evadările fantastice de care visăm să fugim el.

Și nu există aceeași încărcătură de violență, groază și suferință într-o știri de seară? Sau nu suntem atât de interesați să aflăm care sunt consecințele războaielor pe care le ducem, crimele pe care le ducem ne comitem și suferința pe care o provocăm și o primim în lumea reală pe psihicul timpuriu al nostru fii?

O oglindă interactivă în camerele noastre

Au trecut decenii de când jocul video s-a impus ca una dintre principalele modalități de a investi în timp liber și a consumului de ficțiuni de către sectoarele copil și tineret (și, din ce în ce mai mult, de către adulți de asemenea). Și este suficient să privim lumea pe care o oferă pentru a le vedea diversitatea, complexitatea și, trebuie spus, riscurile.

Jocul video, ca și jucăriile din alte vremuri, servesc copiilor noștri ca instrument de pregătire pentru provocările vieții de zi cu zi. Într-o lume din ce în ce mai digitalizată și cibernetică, relația ochi-ecran-mână devine cheia pentru muncă la nivel înalt și relații și tranzacții nesfârșite, de la aplicații până la comanda de mâncare pana cand software industriale înalt specializate. Dar, în plus, dinamica narativă a jocurilor video actuale, departe de cele repetitive și mecanice „Arcadele” anilor optzeci, prezintă experiența de joc la un nivel mult mai complex încă, care trebuie să vezi cu etică, socializare și luare a deciziilor.

În unele cazuri, acest lucru se datorează faptului că jocurile sunt în mod evident introduse într-un context recunoscut, actual, care caută empatiza cu suferința altora, dând proeminență celor cărora le lipsește în dinamica media mondială real.

Jocuri independente ca Liyla și umbra războiului de Rasheed Abueideh, de exemplu, care recreează ororile războiului din Gaza, sunt mecanisme interactive pentru a te pune în pielea altcuiva. Și acest lucru determină, uneori, să apară dileme etice și sociale în jurul celor mai de succes jocuri comerciale cu privire la tipul de sensibilități care se oferă noilor generații: ceva care întâmpină întotdeauna rezistența sectoarelor conservatoare a societatii.

Luați ca exemplu Ultimul dintre noi 2, continuarea mult așteptată a unei povești post-apocaliptice de pe consola PlayStation. Protagonistul acestei continuare este o fată homosexuală, ceea ce a provocat indignarea unora fanii livrării, care au susținut că jocul video s-a pliat la mandatele mișcării LGBTQ. Au atacat din nou oglinda, crezând că atacă realitatea. Experiența umană, oricât de diversă este, necesită în mod natural reprezentări diverse, iar jocurile video nu fac excepție de la regulă.

Nu este fals însă că există cote mari de violență în multe dintre aceste povești interactive. Nici nu este fals că există în cinema, în benzi desenate sau în lumea reală. Jocuri cu impuscaturi ca cele din saga Chemarea la datorie Ele, fără îndoială, reduc decalajul dintre tineri și lumea războiului și a armamentului, dar întrebarea de pus nu este dacă să ne permitem tinerii se desprind cu prietenii lor într-un cadru fictiv, dar de ce unul din o mie simte nevoia să aducă acest impuls în lume real. Până la urmă, au propria lor personalitate, nu sunt doar reflectarea poveștilor pe care le consumă.

Un portret fictiv al lumii reale

Pe concluzieJocurile video sunt un instrument cultural ca oricare altul, care necesită atenția și participarea noastră mai degrabă decât critica noastră dezinteresată. Fără îndoială, socializarea care are loc în jocurile multimedia online va fi o reflectare a realității culturale în care trăim, așa cum se întâmplă în rețelele sociale și alte circuite cibernetice în care utilizatorul se simte protejat de anonimatul sau prezența non-fizică a alte.

Dar problema de analizat este motivul pentru care acesta din urmă este înțeles ca o licență de a se deda la comportamente de ură, sexism, rasism sau xenofobie. Pe de altă parte, oare pentru că aceste conținuturi sunt promovate și își găsesc locul natural de eliberare în acest domeniu? S-ar putea ca în loc să cenzurăm jocul video pentru ceea ce spune despre noi, ar trebui să-l înțelegem ca un semn de avertizare, ca un portret al culturii noastre care poate servi foarte bine pentru a ne face top? Nu asta facem deja cu alte forme de cultură, cum ar fi literatura, filmul și muzica?

Referinte:

• „Text argumentativ” în Wikipedia.
• „Joc video” în Wikipedia.
• „Jocul video în cultura contemporană” în Biblioteca virtuală José Roberto Arze (Bolivia).
• „Crucile jocului video contemporan” în CCCBLAB (Spania).
• „Cum jocurile video au cucerit lumea” în Tara.

Ce este un text argumentativ?

A text argumentativ este una care oferă cititorului un punct de vedere, susținut de argumente, opinii, exemple, justificări, raționamente și alte resurse (multe dintre ele expozitive) care au scopul de a vă convinge. Sunt texte care caută să-și formeze o opinie specifică în cititor, să-l împingă să se gândească într-un fel la un subiect.

Exemple tipice de texte argumentative sunt: eseuri literare, texte de opinie jurnalistică (cum ar fi editoriale), unele mesaje publicitare sau texte de campanie electorală.

Urmărește cu: