Tipuri de poezie (cu exemple)

Tipuri de poezie

Sunt diferite tipuri de poezie, întrucât poezia este clasificată în diferite subgenuri în funcție de conținutul ei. De exemplu: poezie lirică, poezie epică, poezie dramatică.

The poezie e o genul literar care se caracterizează prin a face descrieri subiective și pentru că textele lor sunt în general scrise în versuri, deși în unele cazuri pot fi scrise în proză.

Scopul acestui gen este în principal estetic și, prin urmare, diferit resurse literare pentru a exprima sentimente, idei, emoții și reflecții pe o mare varietate de subiecte.

În vremuri mai vechi, precum Antichitatea, Evul Mediu sau Renașterea, poezia a urmat reguli diferite, întrucât, după gen sau tipul compoziției, poezia avea o anumită metrică, care determina tipul versului și rima, și diferite tipuri de strofe.

În prezent, poezia este mai liberă întrucât nu se conformează unor reguli prestabilite, adică lungimea versului, rima și structura unei poezii sunt alese de fiecare poet.

Tipuri de poezie

Poeziile aparțin unor subgenuri diferite în funcție de conținutul și obiectivul lor:

Exemple de tipuri de poezie

1. Poezie lirică. „Canción II” de Garcilaso de la Vega (Epoca de Aur spaniolă)

Singurătatea care urmează,
m-am predat averii mele,
merg pe cărările care sunt oferite,
pentru ei răspândindu-se
plângerile mele una într-una
la vânt, care le poartă, pier.
Ei bine, toți nu merită
să fiu auzit de la tine,
nu doar o oră auzită,
Îmi este milă că s-au pierdut
unde merg de obicei remediile;
trebuie să se întoarcă la mine,
unde vor trebui să rămână mereu.

Dar ce voi face, doamnă,
într-o asemenea nenorocire?
Unde mă voi duce dacă nu merg cu ea?
Cine pot eu acum
folosește-mi tristețea
Dacă plângerea mea nu își găsește adăpost în tine?
Tu singur ești acela
cu care voia mea
primiți o astfel de înșelăciune
că, văzând că te bucuri mereu de paguba mea,
Te plâng ca în adevăr
starea ta puternică
avea vreo socoteală cu moartea mea.

Copacii pe care ii prezint,
printre pietrele dure,
ca martor a ceea ce ți-am ascuns;
din ce dintre ei număr
vor putea da semne bune,
dacă semnele pot da de nedumerire.
Dar cine va avea un concert
la numărarea durerii,
ce este de ordinul inamicului?
Nu-mi face milă de ceea ce mă rog să spun,
acea frică nu mă va mai reține:
Cine s-ar putea satura
sa nu astepti un remediu si sa te plangi!

Dar asta îmi este interzis
cu astfel de lucrări
că nu a fost apărat niciodată împotriva nimănui,
ce dacă alții au plecat
să-și publice relele,
plângând starea rea ​​la care au ajuns,
doamnă, nu va fi fost
dar cu perfecţionare
și alinare în chinul lui;
dar a ajuns în mine să fie ceea ce simt
de o asemenea artă care deja în fantezia mea
nu se potrivește, așa că rămân
suferind ceea ce nu pot spune.

Dacă din întâmplare sunt
vreodată ochii mei
pentru procesul lung al daunelor mele,
cu ceea ce mă apăr
de mânie atât de mare
este numai, acolo, cu amăgirile mele;
plus dezamăgirile tale
îmi înving delirul
iar apărarea mea slăbește,
fără ca eu să pot oferi alte recompense
dar, fiind al tău mai mult decât al meu,
Am vrut să mă pierd așa
pentru că m-am răzbunat pe tine, doamnă, pe mine.

Song, am spus mai multe decât mi-au trimis ei
și mai puțin decât credeam;
nu ma mai intreba, iti spun eu.

1. Poezie epică. Fragment de Iliada din Homer (Grecia Antica)

Furia cântă, o, zeiță, pe Pelida Ahile,
blestemat, care a cauzat nenumărate dureri aheilor,
a precipitat multe vieți curajoase lui Hades
de eroi și s-au făcut pradă câinilor
și pentru toate păsările -și astfel planul lui Zeus se împlinește-,
din moment ce s-au despărţit pentru prima dată după ce s-au certat
Atridul, suveranul oamenilor, și Ahile, din casta lui Zeus.

1. Poezie dramatică. Fragment din „Viața este un vis” de Calderón de la Barca (1600-1681)

CLARION
Spune două și nu mă părăsi
la han la mine când te plângi;
Dacă doi dintre noi am fost
cei care ne-am părăsit patria
să încerce aventuri,
doi cei care între nenorociri şi nebunii
aici am ajuns,
și doi dintre noi care ne-am rostogolit de pe munte,
Nu este motivul pentru care simt
ma bag in regret si nu in cont?

ROSAURA
Nu am vrut să-ți dau parte
în plângerile mele, Clarín, pentru că nu te-a luat,
plângându-ți trezirea,
dreptul pe care il ai de a te consola;
cât de mult gust era
plângându-se, un filozof a spus:
că, în schimbul plângerii,
au fost nenorocirile de a se căuta unul pe altul.

1. Poezie bucolica: Fragment din „Idila întâi” a lui Teocrit (310 î.Hr. C - 260 a. C.)

Şoapta acestui pin este dulce,
Căprar, care răsună în fântâni,
Dar mai dulce flaut:
După Pan, vei avea premiul al doilea.

Vă poate servi: