10 exemple de mituri morale

The mituri morale Sunt narațiuni care explică originea și existența binelui și a răului sau care au o învățătură morală, adică afirmă cum ar trebui să acționeze oamenii.

The mituri sunt narațiuni de transmitere orală care includ evenimente supranaturale și care sunt luate ca adevărat de anumite civilizații sau religii, deoarece acestea au apărut pentru a răspunde la diferite întrebări.

Pe lângă miturile morale, există cosmogonic (ei povestesc crearea lumii), antropogonic (povestiți originea ființelor umane), theogonic (povestiți originea zeilor), the etiologic (se povestesc originea altor ființe și fenomene), cele fundamentale (se povestesc întemeierea locurilor) sau cele eshatologice (descriu cum va fi sfârșitul lumii).

Caracteristicile miturilor morale

Exemple de mituri morale

1. Originea regulii ospitalității (mit grecesc)

Zeus, zeul regilor, și Hermes, zeul călătorilor, al mesagelor și al granițelor, au luat forma oamenilor și au ajuns în Frigia, un oraș, în mijlocul unei furtuni. Zeii le-au cerut locuitorilor un loc unde să petreacă noaptea, dar cei mai mulți au refuzat și doar Filemon și Baucis le-au permis să intre în casa lor.

Baucis și-a dat seama că cei doi străini erau zeități pentru că le servise mâncare de mai multe ori, dar nu au fost niciodată mulțumiți. Baucis i-a spus-o lui Filemon, care a decis să-și sacrifice gâsca pentru a o da zeilor. Când s-a dus să caute pasărea, aceasta a fugit până unde se afla Zeus, care i-a spus proprietarului casei că nu trebuie să facă. un astfel de sacrificiu și i-a spus că are de gând să distrugă orașul, pentru că majoritatea locuitorilor nu acceptaseră zeii în case.

Baucis și Filemon s-au urcat cu zeii pe un munte și Zeus a inundat orașul, dar a salvat casa acelui cuplu care i-a primit. În plus, regele zeilor le-a spus că își pot pune o dorință, Baucis și Filemon i-au spus că vor să fie paznicii unui nou templu și că vor să trăiască mulți ani și să moară împreună. Zeus le-a îndeplinit dorința.

Acest mit explică originea legii ospitalității, care era foarte importantă în Grecia Antică, și are o învățătură morală: cei care primesc străinii în casele lor vor fi răsplătiți.

1. Inelul lui Platon din Gyges (mit grecesc)

Gyges era păstor și o dată când se plimba pe câmp a găsit un cal de bronz pe care era cadavrul unei persoane decedate. Această persoană avea un inel, pe care Gyges nu a ezitat să-l apuce. Inelul era magic și, când a fost întors, a făcut ca persoana care îl purta invizibilă. Păstorul l-a folosit pentru a păcăli regina, a ucide regele și a prelua regatul.

Acest mit nu povestește originea binelui și a răului, ci explică că în orice societate vor exista bărbați care va greși, din acest motiv, pentru Platon, era necesar să existe legi care să condamne jaful și crime.

1. Lycaon (mit grecesc)

Lycaon a fost un rege care a fondat orașul Licosura. La început a fost un rege foarte drept, dar cu timpul a început să facă sacrificii zeilor. Odată, Zeus s-a prefăcut că este un pelerin, pentru a vedea ce se întâmplă în orașul Licosura. Regele zeilor a rămas în palatul din Lycaon.

Regele a vrut să-l sacrifice pe pelerin, adică pe Zeus, dar zeul l-a pedepsit transformându-l pe Lycaon într-un lup și dându-i foc palatului.

Scopul acestui mit a fost să transmită învățătura conform căreia nu este nevoie să se facă sacrificii umane și că legile ospitalității trebuie respectate.

1. Regele Midas (mit grecesc)

Midas era regele Frigiei și, fiind ospitalier cu Silenus, Dionysos, zeul fertilității și al vinului, i-a spus că își va îndeplini o dorință. Midas i-a spus că vrea să aibă puterea de a transforma tot ce a atins în aur și Dionysos i-a îndeplinit dorința.

Dar Midas nu se gândise prea bine la dorința lui, deoarece mâncarea pe care o atingea s-a transformat în aur. Prin urmare, Midas i-a cerut lui Dionysos să-i ia puterea, iar zeul i-a spus să încerce să se spele pe mâini în râul Pactolo. Midas a mers la râu, dar când și-a înmuiat mâinile în el, râul s-a transformat în aur.

Acest mit caută să transmită o învățătură morală: nu trebuie să fii lacom și trebuie să fii atent când le ceri zeilor ceva.

1. Pedeapsa Atlantidei din Critias lui Platon (mit grecesc)

Critias era într-o dezbatere despre societatea ideală și când i-a venit rândul să vorbească, a povestit povestea Atlantidei, un oraș care era scufundat sub mare. Acest oraș era frumos, oamenii erau virtuoși și onorau zeii. Dar, cu timpul, cetățenii au început să se comporte prost și să nu asculte de zei. Zeii au decis că îi vor pedepsi pe atlanți pentru comportamentul lor și, prin urmare, au acoperit orașul cu apă și noroi.

Acest mit caută să transmită învățătura că nu trebuie să fii arogant cu zeii.

1. Cutia Pandorei (mit grecesc)

Pandora a fost prima femeie care a locuit pe pământ și s-a logodit cu Epimeteu. S-au căsătorit și ca dar de nuntă li s-a oferit o cutie pe care avea scris un avertisment: era interzisă deschiderea cutiei.

Epimetheus a uitat de cutie, dar Pandora nu s-a putut opri să se întrebe ce era în ea, așa că a deschis-o. Dar nu a ieșit nimic bun din cutie, ci au ieșit toate relele din lume.

Acest mit explică originea relelor lumii și, în plus, a fost folosit pentru a transmite învățătura că toate actele au consecințe.

1. Daedalus și Icar (mit roman)

Daedalus a fost arhitect, iar Icar a fost fiul lui. Regele Minos îi ceruse să ajute la construirea unui labirint în care să încuie Minotaurul. Daedalus a fost de acord să facă construcția și a plecat în Creta cu fiul său, dar când construcția a fost terminată, Minos i-a închis în labirint pentru ca nimeni să nu știe cum să iasă.

Lui Daedalus i-a trecut prin minte că ar putea să facă aripi din pene și miere pentru a scăpa. Tatăl și fiul au făcut aripile, le-au pus, iar Daedalus l-a avertizat pe Icar că trebuie să fie foarte atent, deoarece că dacă ar zbura prea sus, mierea s-ar topi cu soarele, iar dacă ar zbura prea jos penele s-ar uda cu apa de la mare.

La început Icar s-a supus tatălui său, dar mai târziu a început să zboare foarte sus. Mierea s-a topit, aripile s-au destrămat, Icar a căzut în mare și s-a înecat. Daedalus a fost întristat de moartea fiului său și l-a îngropat pe o insulă pe care a numit-o Icaria pentru a-l onora.

Acest mit a fost folosit pentru a explica importanța de a fi ascultător și precaut.

1. Originea lui Satan (mit creștin)

Lucifer a fost un înger care a trăit cu Dumnezeu în cer. Dar acest înger era foarte mândru și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, pentru că voia să fie ca el. Mândria a fost un păcat foarte grav și, de aceea, Dumnezeu l-a izgonit din cer pentru totdeauna și, din acel moment, a căpătat numele de Satana (în ebraică înseamnă adversar).

Acest mit explică originea răului, care este reprezentat de Satan, spre deosebire de bine, care este reprezentat de Dumnezeu.

1. Originea păcatului (mit creștin)

Adam, primul bărbat de pe pământ, și Eva, prima femeie de pe pământ, locuiau în Eden, un loc natural foarte frumos unde nu le lipsea nimic. Adam și Eva puteau face tot ce voiau, cu excepția să mănânce un fruct, deoarece Dumnezeu le interzisese.

Într-o zi, șarpele, care era reprezentarea diavolului, a convins-o pe Eva să mănânce fructul interzis. Eve și-a dat seama că îi place fructele și că îi dădea și înțelepciune, așa că l-a convins pe Adam să mănânce și el unul.

Cu toate acestea, Dumnezeu și-a dat seama ce făcuseră Adam și Eva, i-a alungat din paradis și i-a condamnat să fie muritori și să muncească pentru hrana lor.

Acest mit explică originea păcatului și este cunoscut drept „păcatul originar”, întrucât este primul păcat și este, conform religiei creștine, un păcat cu care se nasc toți oamenii.

1. Pedeapsa deșertăciunii (mit roman)

Potrivit acestui mit, a existat un tânăr pe nume Narcis care era cel mai frumos bărbat din lume. Mulți oameni s-au îndrăgostit de el, dar tânărul a fost foarte vanitoasă și și-a luat de râs și a maltratat oamenii care i-au declarat dragostea.

Pentru comportamentul său, Narcis a fost pedepsit de zei pentru că s-a îndrăgostit de reflexia lui. Odată, tânărul se plimba prin pădure, a văzut un râu și s-a dus să bea apă. Văzându-și reflectarea, s-a îndrăgostit de sine și nu s-a putut opri din privit.

După un timp, tânărul a murit de foame și singurătate.

Acest mit explică consecințele grave pe care le poate avea vanitatea.

Vă poate servi: