10 exemple de poezii de prietenie
Miscellanea / / December 02, 2021
The Poezii de prietenie sunt acele poezii care tratează această relație de afecțiune, companie și încredere între oameni. Prietenia este o temă recurentă în poezie încă din cele mai vechi timpuri. De exemplu:
Lprietenia este un râu și un inel.
Râul curge prin inel.
Inelul este o insulă în râu.
Râul spune: înainte nu era râu, atunci numai râu.
Înainte și după: ceea ce șterge prietenia.
Îl ștergi? Râul curge și se formează inelul.
Prietenia șterge timpul și astfel ne eliberează.
Este un râu care, pe măsură ce curge, își inventează inelele.
În nisipul râului amprentele noastre sunt șterse.
În nisip căutăm râul: unde ai plecat?
Trăim între uitare și memorie:
Acest moment este o insulă luptată de timp neîncetat.
(Octavio Paz)
The poezii Sunt compoziții literare care aparțin genului poeziei și care pot fi scrise în proză dar care, în general, sunt compuse din versuri și strofe (un set de versuri). De exemplu:
Cultivați un trandafir alb (versetul 1)
în iunie ca în ianuarie (versetul 2)
Pentru prietenul cinstit(versetul 3)
care îmi dă mâna lui sinceră. (versetul 4)
(Ruben Dario)
Poeziile despre prietenie nu abordează această problemă folosind un limbaj obișnuit, ci o fac în mod creativ și incluzând diferite resurse literare (cum ar fi rima valuri figuri retorice) pentru a produce o compoziție estetică și frumoasă.
Exemple de poezii de prietenie
- „Prietenie pe tot parcursul”, de Jaime Gil de Biedma
Zilele trec încet
și de multe ori eram singuri.
Dar apoi sunt momente fericite
să se lase în prietenie.
Iată:
noi suntem.
O destinație condusă cu pricepere
orele, iar compania a încolțit.
Au venit nopțile. Spre dragostea lor
am aprins cuvinte,
cuvintele pe care apoi le abandonam
a merge la mai multe
am început să fim tovarășii
care sunt cunoscuți
deasupra vocii sau a semnului.
Acum da. Se pot ridica
cuvintele blânde
-cei care nu mai spun lucruri-,
plutește ușor în aer;
pentru că suntem încuiați
în lume, sarmentoși
de istorie acumulată,
și există compania care suntem plini,
înfrunzit de prezenţe.
Unul în spatele celuilalt
își urmărește casa, câmpul, distanța.
Dar taci.
Vreau să-ți spun ceva.
Vreau doar să spun că suntem cu toții împreună.
Uneori, când vorbește, cineva uită
brațul lui pe al meu,
si chiar daca tac iti multumesc,
pentru că este pace în trupuri și în noi.
Vreau să vă spun cum am adus toți
viețile noastre aici pentru a spune.
Long unul pentru altul
in colt vorbim, atatea luni!
pe care nu le cunoaștem bine, și în memorie
bucuria este egală cu tristețea.
Pentru noi, durerea este drăguță.
Oh, timpul! Totul este inteles.
Această poezie reprezintă importanța dialogului și a companiei în prietenie. În plus, se referă la faptul că o prietenie bună este una care se cultivă de-a lungul anilor.
- „Prietenie”, de Carlos Castro Saavedra
Prietenia este la fel ca o mână
că într-o altă mână îi susține oboseala
și simți că oboseala este atenuată
iar calea devine mai umană.
Prietenul sincer este fratele
clar și elementar ca țepul,
ca pâinea, ca soarele, ca furnica
care confundă mierea cu vara.
Bogăție mare, companie dulce
este cea a ființei care sosește odată cu ziua
și ne luminează nopțile interioare.
Sursa de convietuire, de tandrete,
este prietenia care crește și se maturizează
în mijlocul bucuriilor şi al durerilor.
Această poezie se referă la acele lucruri care sunt esențiale în orice relație de prietenie: sinceritate, împărtășire, înțelegere, companie și afecțiune.
- „A Lope de Vega Carpio”, de Pedro Calderón de la Barca
Deşi persecuţia
Omul înțelept se teme de invidie,
nu primi din greșeală,
care urmează a fi aprobat.
Cei care se laudă cel mai mult sunt,
Lope, pe cine invidiezi,
și în prezumția lui vei vedea
ce merită gloriile tale;
Ei bine, cele care te fac mai mare
Ei sunt cei care te invidiază cel mai mult.
Acest poem a fost scris de unul dintre cei mai buni scriitori ai Epocii de Aur spaniole pentru prietenul și poetul său.
- „Prieten”, de Pablo Neruda
Prietene, ia ce vrei,
privirea ta pătrunde prin colțuri
si daca vrei, iti dau tot sufletul meu
cu aleile sale albe și cu cântecele ei.
Prietene -cu după-amiaza fă-o să dispară
Această veche dorință inutilă de a câștiga.
Bea din ulciorul meu dacă ți-e sete.
Prietene -cu după-amiaza fă-o să dispară
această dorinţă a mea că tot tufa de trandafiri
imi apartine -,
Prietene dacă ți-e foame mănâncă-mi pâinea.
Totul, prietene, am făcut pentru tine.
Toate acestea pe care fără să te uiți le vei vedea în camera mea goală:
toate acestea care se ridică pe zidurile drepte
-ca inima mea- caut mereu inaltime.
Îți zâmbești prietene. Contează!
Nimeni nu știe cum să livreze
ce se ascunde înăuntru,
dar îți dau sufletul meu, amforă de miere moale,
și îți dau totul.
Cu excepția acela de care îmi amintesc.
Că în moștenirea mea iubirea pierdută se golește,
este un trandafir alb, care se deschide în tăcere.
Această poezie este despre importanța împărtășirii, a sincerității și a afecțiunii.
- „Prietenilor mei”, de Alberto Cortez
Le datorez prietenilor mei tandrețea
și cuvinte de încurajare și îmbrățișare,
împărțind factura cu toți
care ne prezintă viața pas cu pas.
Le datorez prietenilor răbdarea mea
să suport spinii mei cei mai ascuțiți,
izbucniri de umor, neglijență
vanitatile, fricile si indoielile.
O navă fragilă de hârtie
uneori pare prietenie,
dar nu se poate niciodată cu el
cea mai violentă furtună.
Pentru că barca aceea de hârtie
s-a lipit de cârma lui,
de căpitan şi cârmaci.
o inima!
Le datorez prietenilor mei niște furie
care ne-a tulburat din neatenție armonia,
știm cu toții că nu poate fi păcat
certându-se cândva despre prostii.
Voi lăsa moștenire prietenilor mei când voi muri
devotamentul meu pentru un acord de chitară,
iar printre versurile uitate ale unei poezii
bietul meu suflet de cicada incorigibil.
Prietenul meu dacă acest cuplet îi place vântul
oriunde vrei să-l asculți, îți cere,
vei fi plural pentru că sentimentul o cere
când prietenii sunt în suflet.
Deși este versurile unui tango (un stil muzical argentinian), acest text poate fi considerat un poem de prietenie deoarece evidențiază cele mai importante caracteristici ale acestei legături.
- „Sonetul XIV”, de Francisco de Aldana
Cine poate fără un vai! a sufletului trimis,
Fără lacrimi se toarnă de la o sută la o sută,
Fără atâta suflare încât vântul poate
Valurile contrastante ale mării furioase,
Cine poate, zic eu, o soartă mizerabilă!
Fără să dea de la sine un sentiment atât de înalt,
Îndoielile declară despre acel chin
Că asuprirea sufletelor noastre nu s-a îndoit?
Împreună plânge, Frónimo al meu, absența
De soarele meu și de lumina ta, deja ni se potrivește
Mai mult decât un suflet de greutate infernală chinuit,
Dacă constă numai în prezență,
Viața noastră, a celor care ne au fără ea,
Absent, cine va ști ce este viața?
Autorul i-a scris această poezie prietenului său, Frónimo, și evidențiază tristețea care vine din faptul că un prieten este absent.
- Fragment din „Los amigos”, de Julio Cortázar
Ușoare frați ai destinului,
Dioscuri, umbre palide, mă sperie
muștele obiceiurilor, mă țin
ţine la plutire în mijlocul vârtejului.
Morții vorbesc mai mult, dar la ureche,
iar cei vii sunt o mână caldă și un acoperiș,
suma dintre ce s-a câștigat și ce s-a pierdut.
Deci, într-o zi, în barca din umbră,
de atâta absenţă pieptul meu se va adăposti
această tandrețe străveche care le numește.
Această poezie se referă la importanța de a fi prezent în momentele dificile și la dragostea pe care o generează prietenia.
- „Hai să mergem împreună partener”, de Mario Benedetti
Cu tine pot și cu mine vreau
hai sa mergem impreuna prietene
partenerul te dezvăluie
acelasi noroc ca si mine
ai promis si eu am promis
aprinde această lumânare
cu tine pot si cu mine vreau
hai sa mergem impreuna prietene
moartea ucide și ascultă
viata vine mai tarziu
unitatea care deserveste este
cea care ne unește în luptă
cu tine pot si cu mine vreau
hai sa mergem impreuna prietene
povestea joacă sonor
lectia ta ca un clopot
să te bucuri de mâine
trebuie să lupți acum
cu tine pot si cu mine vreau
hai sa mergem impreuna prietene
nu mai suntem nevinovati
nici în rău, nici în bine
fiecare în munca lui
pentru că în aceasta nu există înlocuitori
cu tine pot si cu mine vreau
hai sa mergem impreuna prietene
unii cântă victoria
pentru că oamenii plătesc vieți
dar acele morți dragi
ei scriu povestea
cu tine pot si cu mine vreau
hai sa mergem impreuna prietene.
Această poezie este despre prietenie, dar în acest caz relația este susținută de angajament politic, pe lângă faptul că este susținută de companie și încredere.
- „Gazela prieteniei”, de Carmen Díaz Margarit
Prietenia este un val de pești luminoși,
și te târăște
spre un ocean fericit de fluturi.
Prietenia este un vaiet de clopote
care invocă parfumul trupurilor
într-o grădină de heliotropi în zori.
Acest scurt poem folosește limbajul figurat pentru a vorbi despre prietenie. Se referă la sentimentele pe care le generează prietenia, cum ar fi fericirea.
- „Sonetul autorului Pedro de Padilla”, de Miguel de Cervantes Saavedra
De la zeul orb ai cântat
bine și rău, dulce putere și artă,
în prima și a doua parte,
unde este marcată dragostea,
acum cu respirația odihnită
și cu virtutea ta care se împarte în tine
cerul, tu ne cânți despre durul Marte
armele înverșunate și surplusul de curaj.
Sunt descoperiți noi mineri bogați
a minții tale în faimoasa mină
care satisfac cea mai înaltă dorință;
și, dând mai puțin decât acoperă mai mult,
la aceasta mai putin ceea ce este mai inclina
de binele pe care îl fac Apollo și Minerva.
Această poezie nu vorbește despre prietenie în general, dar autorul își felicită prietenul poet pentru talentul și ingeniozitatea sa.
Vă poate servi: