10 exemple de poezii în sens figurat

The poezii la figurat Sunt acele compoziții poetice ale căror cuvinte au un sens diferit de cel literal. De exemplu:

Adevărat, iarna îmi va urma prospețimea:
Dar nu mi-ai spus că luna mai a fost eternă!

(Fragment din „În pace”, de Amado Nervo)

Această poezie trebuie interpretată în sens figurat si nu in sensul literar. De exemplu, cuvântul „iarnă” nu are un sens explicit, deoarece nu se referă la anotimp. (sens literal), dar desemnează un moment negativ care este opus vitalității tinereții (sens figurativ).

The poezii poate fi scris în versuri sau proză și de obicei exprimă sentimente, emoții, reflecții sau gânduri. Majoritatea acestor compoziții nu folosesc limbajul în sens literal, ci în sens figurat, deoarece intenția este ca cuvintele să transmită un alt sens decât cel obișnuit.

Poeziile au adesea un sens ascuns, iar temele, oamenii, sentimentele sau obiectele la care se face referire nu sunt niciodată evidente. Pentru a obține acest efect, figuri retorice, adică dispozitive literare care transformă și înfrumusețează sensul expresiilor. Unele dintre aceste cifre sunt:

Exemple de poezii în sens figurat

1. „13”, de Alejandra Pizarnik

explica cu cuvinte ale acestei lumi
că o corabie m-a lăsat luându-mă

Acest poem trebuie interpretat în sens figurat, deoarece se referă la faptul că este imposibil să comunici un sentiment sau un gând cu cuvinte din limbajul obișnuit.

1. „Casida de la rosa”, de Federico García Lorca

Trandafirul
Nu căutam zorii:
Aproape etern în buchetul tău
Căutam altceva.

Trandafirul
Nu căutam știință sau umbră:
Închisoare de carne și vis
Căutam altceva.

Trandafirul
Nu am căutat trandafirul:
Nemiscat pe cer
Căutam altceva!

Sensul figurat al acestei poezii este stabilit deoarece există o personificare (o atribuire a unor caracteristici ale ființelor umane unui obiect) a trandafirului. În plus, există un sens ascuns: ceea ce caută trandafirul este liniște, pace și confort.

1. Fragment din „Alegoria conciziei lucrurilor umane”, de Luis de Góngora

Învață, flori, în mine
Ce trece de ieri până azi,
că ieri m-am mirat,
și încă nu sunt umbra mea,

Zorii de ieri mi-au dat un leagăn,
noaptea sicriului mi-a dat;
fără lumină aș muri, dacă nu
mi-o va împrumuta luna.
Ei bine, niciunul dintre voi
nu te mai termina asa,
invata, flori, in mine
Ce trece de ieri până azi,
că ieri m-am mirat,
iar eu nu sunt încă umbra mea.

Dulce consolare garoafa
este la vârsta mea fragedă,
Ei bine, cine mi-a dat o zi
doi tocmai i-au dat,
efemer al livezii,
eu violet, el purpuriu,
invata, flori, in mine
Ce trece de ieri până azi,
că ieri m-am mirat,
iar eu nu sunt încă umbra mea.

Floarea este iasomia, da frumoasa
nu unul dintre cei mai vioi,
mai durează câteva ore
Ce raze are o stea?
dacă chihlimbarul înflorește, este ea
floarea pe care o ține în sine.
Învață, flori, în mine
Ce trece de ieri până azi,
că ieri m-am mirat,
iar eu nu sunt încă umbra mea.

Sensul figurat al acestei poezii este creat cu a alegorie, pentru că florile sunt denumite și caracterizate pentru a se referi la timpul scurt în care durează viața ființelor umane.

1. Fragment din „Oda bucuriei”, de Pablo Neruda

Bucurie
frunză verde
cădea pe fereastră,
literă mică
claritate
nou nascut,
elefant sonor,
orbitoare
valută,
uneori
explozie crocantă,
dar
mai degraba
pâine permanentă,
speranță împlinită,
datoria dezvoltată.

(…)

Ca pământul
sunt
necesar.

Ca focul
a sustine
gospodăriilor.

Ca pâinea
esti pur.

Ca apa unui râu
esti sonora.

Ca o albină
distribui zburând miere.

Sensul figurat al acestui poem este stabilit prin utilizarea metaforelor (de exemplu, „bucurie / frunză verde / cade de la fereastră ”) și comparații (de exemplu, „Ca / apa dintr-un râu / ești sunet.”).

1. „V”, de José Martí

Dacă vezi un munte de spumă
Este versetul meu pe care îl vezi:
Versetul meu este un munte și este
Un evantai de pene.

Versul meu este ca un pumnal
Care înflorește prin pumn:
Versul meu este o fântână
Asta dă o apă de coral.

Versul meu este verde deschis
Și de un carmin de foc:
Versul meu este o căprioară rănită
Asta cauta in adapostul de la munte.

Versul meu îi place celor curajosi:
Versul meu, scurt și sincer,
Este din vigoarea oțelului
Cu care se topește sabia.

Sensul figurat al acestui poem este stabilit cu figuri retorice, precum imaginea și metafora, pe care autorul le folosește pentru a-și descrie poezia. De exemplu, în versurile „Versul meu este ca un pumnal / Care face o floare din pumn:” se face referire pentru că cu poezia poți ataca sau combate o idee, dar poți și produce ceva care este frumos.

1. „El arte”, de Julián del Casal

Când viața, ca un pachet imens,
cântărește pe spiritul obosit
și înainte ca ultimul Dumnezeu să plutească ars
ultimul bob de tămâie parfumată;
când gustăm, cu nerăbdare intensă,
din toate fructele otrăvite amare
si plictiseala, cu fata mascata,
ne întâlnește pe drumul lung;
sufletul mare, singuratic și curat
acea mică realitate disprețuiește,
găsește în Artă spuse ignorate,
ca alcyonul, într-o noapte rece și întunecată,
Caută azil în stânca cu mușchi
care inundă marea albastră cu valuri argintii.

Sensul figurat al acestui poem este obținut prin utilizarea metaforelor și a comparațiilor, care se referă la contrastul dintre realitate (cum ar fi plictiseala și disperarea) și artă (ca refugiu).

1. „El canto errante”, de Rubén Darío

Cântăreața merge peste tot în lume
zâmbind sau chibzuind.

Cântăreața merge pe pământ
în pace albă sau în război roșu.

Pe spatele elefantului
prin imensa India uluitoare.

În palanquin și mătase fină
pentru inima Chinei;

cu mașina în Lutecia;
într-o gondolă neagră în Veneția;

peste pampas și câmpii
la mânji americani;

în josul râului merge în canoe,
sau se vede pe prova

a unui vapor cu aburi peste marea vastă,
sau într-un vagon de dormit.

Dromedarul deșertului,
navă în viață, te duce într-un port.

Pe sania rapidă se urcă
în albul stepei.

Sau în tăcerea de cristal
care iubește aurora boreală.

Cântăreața se plimbă prin pajiști,
între culturi şi vite.

Și intră în Londra cu trenul,
şi un măgar la Ierusalimul său.

Cu curieri și cu rele,
cântăreața merge pentru umanitate.

În cântec zboară, cu aripile sale:
Armonia și Eternitatea.

Această poezie trebuie interpretată în sens figurat, pentru că nu călătorește cântărețul, adică poetul. prin toate acele locuri, dar este singurul care poate cunoaște și descrie lumea adevărată, lumea lui artă.

1. „Analfabet”, de Octavio Paz

Mi-am ridicat fața spre cer
piatră imensă de litere uzate:
stelele nu mi-au dezvăluit nimic.

Sensul figurat al acestei poezii este stabilit de descrierea cerului („piatra imensa cu litere uzate:”), care se refera la ceva ce nu poate fi citit sau la ceva ce nimic nu comunica. De aceea eul poetic ar fi analfabet, incapabil să citească semnele raiului.

1. „Pe termen scurt al vieții”, de Francisco de Quevedo

Ca mâinile mele aluneci!
Oh, ce aluneci, vârsta mea!
Ce pași muți aduci, o moarte rece,
Ei bine, cu piciorul liniștit egalezi totul!

Fiercios de pe pământ, slabul zid se scuză,
în care tineretul luxuriant are încredere;
mai mult deja inima mea din ultima zi
asista la zbor, fara sa te uiti la aripi.

O stare de moarte! Oh, mult noroc!
Că nu pot să vreau să trăiesc mâine
fara pensia sa-mi procure moartea!

Orice moment al vieții umane
Este o nouă execuție, cu care mă avertizează
cât de fragil este, cât de mizerabil, cât de zadarnic.

În această poezie, sensul figurat este stabilit prin folosirea diferitelor figuri retorice, precum cel metaforă, personificare și antiteză, care permit o nouă asociere între concepte. Această compoziție se referă la cât de puțin durează viața și tinerețea.

1. „Un patio”, de Jorge Luis Borges

Cu după-amiaza
cele două-trei culori ale terasei erau obosite.
În seara asta, luna, cercul senin,
nu-și domină spațiul.
Patio, cer canalizat.
Curtea este declinul
prin care se revarsă cerul în casă.
Serena,
Eternitatea așteaptă la răscrucea stelelor.
Este plăcut să trăiești într-o prietenie întunecată
a unui hol, a unei vițe și a unei cisterne.

Sensul figurat al acestui poem este stabilit în principal prin utilizarea personificării. De exemplu: „cele două-trei culori ale curții sunt obosite” și „eternitatea așteaptă la răscruce de stele”. The Caracterizarea care se face din obiecte sau concepte abstracte trebuie înțeleasă ca o reflecție asupra timpului și spaţiu.

Vă poate servi: