10 exemple de monolog despre viață

A monolog despre viață este un discurs în care un singur participant reflectă sau vorbește cu sine despre propria sa existență sau despre cea a ființei umane.

The monolog este realizat de o singură persoană sau de un singur personaj care, prin afirmații, întrebări și răspunsuri, meditează sau meditează despre starea oamenilor, motivul de a fi din specia umană, viața de zi cu zi, gândurile lor, sentimentele lor sau istorie.

Monologurile se găsesc în general în dramatice, poetice și narațiuni și, datorită lor, cititorii și telespectatorii pot afla despre caracteristicile psihologice ale personajelor.

Există trei tipuri de monologuri:

Exemple de monolog despre viață

1. fragment de Viața este un vis, de Pedro Calderón de la Barca. Personajul reflectă asupra existenței sale și asupra iluziei și visului vieții.

SEGISMUNDO: Este adevărat; deci să reprimăm
această stare cruntă,
această furie, această ambiție
În caz că vrem să visăm
Și da, vom face, pentru că suntem
într-o lume atât de unică,
că a trăi singur înseamnă a visa;

instagram story viewer

iar experiența mă învață
că omul care trăiește visează
ce este până la trezire.
Regele care este rege visează și trăiește
cu această înșelăciune poruncând,
dispune si guverneaza;
și aceste aplauze pe care le primești
împrumutat, în vânt scrie,
și îl preface în cenuşă
moarte (nenorocire puternică!);
că sunt cei care încearcă să domnească,
văzând că trebuie să se trezească
în somnul morții!
Omul bogat visează la averea lui
ca ti se ofera mai multa grija;
bietul suferind visează
mizeria și sărăcia lor;
îl visează pe cel care începe să crească,
visează pe cel care se străduiește și se preface,
cel care jignește și jignește visează;
iar în lume, în concluzie;
fiecare visează ce este,
Deși nimeni nu o înțelege.
Visez că sunt aici
aceste închisori încărcate,
și am visat că într-o altă stare
cu atât mă vedeam mai măgulitor.
Ce este viața? o frenezie
Ce este viața? O iluzie,
o umbră, o ficțiune,
iar cel mai mare bine este mic;
că toată viața este un vis,
iar visele sunt vise.

1. Extras din „Semnul de pe perete”, de Virginia Woolf. Personajul reflectă asupra existenței și cunoașterii vieții.

Dar când vine vorba de marcă, chiar nu sunt sigur. La urma urmei, nu cred că a fost o urmă lăsată de un cui; era prea mare, prea rotund. Aș fi putut să mă trezesc, dar dacă m-aș ridica și m-aș uita la ea, era o șansă de zece la unu că nu aș ști sigur; pentru că atunci când faci ceva nu știi niciodată cum s-a întâmplat. O, da, misterul vieții, inexactitatea gândirii... Ignoranța omenirii... Pentru a arăta cât de puțin control avem asupra bunurilor noastre — cât de accidental este viața noastră, după atâta civilizație-, permiteți-mi să enumer câteva lucruri dintre tot ce le pierdem de-a lungul vieții, începând cu pierderea care mi s-a părut întotdeauna cel mai misterios dintre toate: ce pisică este capabilă să mestece sau ce șoarece este capabil să roadă, trei cutii de unelte de legare de cărți de culoare albastru deschis cărți? Apoi au venit carcasele cuștilor pentru păsări, cercuri de fier, patine de metal, Oala de cărbune în stilul Regina Annei, scândura de fleac, orga cu butoi... toate au dispărut și de asemenea bijuteriile.

1. fragment de Hamlet, prinț al Danemarcei, de William Shakespeare. Personajul reflectă asupra vieții, morții, rațiunii, răzbunării, conștiinței și existenței ființei umane.

HAMLET A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea. Ce este o acţiune mai vrednică a spiritului, a suferi loviturile pătrunzătoare ale norocului nedrept, sau a opune armele acestui torent de calamităţi şi a le pune capăt cu îndrăzneală rezistenţă? A muri înseamnă a dormi. Nu mai? Și printr-un vis, să zicem, necazurile s-au terminat și durerile fără număr, moștenirea naturii noastre slabe... Acesta este un termen pe care ar trebui să-l aplicăm cu nerăbdare. A muri înseamnă a dormi... și poate a visa. Da, și vedeți aici marele obstacol, pentru că luând în considerare ce vise pot apărea în tăcerea mormântului, atunci când am abandonat aceste rămășițe muritoare, este un motiv foarte puternic pentru a ne opri. Aceasta este considerația care ne face nefericirea atât de lungă. Cine, dacă nu ar fi aceasta, ar suporta încetineala instanțelor, insolența angajaților, ultrajele pe care meritul cei mai nedemni oameni, angoasa unei iubiri prost plătite, rănile și rănile vârstei, violența tiranilor, disprețul mândru? Când cel care suferă asta, și-ar putea procura liniștea doar cu un pumnal. Cine ar putea tolera atâta asuprire, transpirație, geamăt sub greutatea unei vieți supărătoare, dacă nu ar fi teama că există ceva mai mult dincolo de Moarte (acea țară necunoscută din ale cărei limite nu se întoarce niciun călător) ne stânjenește în îndoieli și ne face să suferim relele care gard; înainte de a merge să căutăm altele de care nu suntem siguri? Această previziune ne face pe toți lași, așa că nuanța naturală a curajului este slăbită de lacurile palide ale prudență, companiile de importanță mai mare pentru această singură considerație schimbă calea, nu sunt executate și sunt reduse la desene deşarte.

1. fragment de Pasiunea după G.H.de Clarice Lispector. Personajul reflectă asupra vieții, existenței, realității și narațiunii.

Ieri, însă, mi-am pierdut montajul uman pentru ore și ore. Dacă ar avea curaj, m-ar lăsa să rămân pierdut. Dar mi-e frică de ceea ce este nou și mi-e frică de a trăi ceea ce nu înțeleg; Îmi doresc mereu să am garanția, măcar, gândindu-mă că înțeleg, nu știu să mă predau dezorientării. Cum să explic că cea mai mare frică a mea este legată tocmai de a fi? Și totuși este singura cale. Cum explici că cea mai mare frică a mea este tocmai aceea de a trăi ceea ce se întâmplă? Cum imi explici ca nu suport sa vad, doar pentru ca viata nu este ceea ce credeam eu ci alta? De parca as fi stiut inainte ce este! De ce vederea produce o asemenea dezorganizare?

(...) Vreau să știu ce am câștigat, pierzând. Deocamdată nu știu: doar reînviându-mă, așa voi trăi.

Dar cum să mă reînvie? Dacă nu am un cuvânt firesc de spus. Va trebui să-mi inventez cuvântul de parcă ceea ce mi s-a întâmplat ar fi să creez?

Voi crea ceea ce mi s-a întâmplat. Doar pentru că trăirea nu poate fi povestită. A trăi nu este locuibil. Va trebui să creez despre viață. Și fără să mintă. Creați da, mințiți nu. A crea nu este imaginație, ci riscă marele acces la realitate. Înțelegerea este o creație, singura mea cale. Voi avea nevoie cu efort să traduc semnalele telegrafice, să traduc necunoscutul într-o limbă pe care nu o cunosc și fără să înțeleg măcar pentru ce sunt semnalele. Voi vorbi în acea limbă somnambulă care, dacă aș fi treaz, nu ar fi o limbă.

1. fragment de În așteptarea lui Godotde Samuel Beckett. Personajul caută să arate imposibilitatea de a defini ce este viața și existența.

LUCKY: Având în vedere existența, așa cum o demonstrează recentele lucrări publice ale lui Poinçon și Wattmann, a unui Dumnezeu personal care are barbă alb cuacua din spatiu-timp ca din inaltimea apatiei sale divine afazia sa divina afazia sa divina ne iubeste foarte mult cu niste exceptii...

…nu se știe de ce dar asta va veni și ea suferă la fel de mult ca și dumnezeiasca Miranda cu cei care sunt, nu se știe de ce dar cineva are timp în chin în focurile ale căror focuri. flăcări încetul cu încetul că durează puțin mai mult și cine se poate îndoi că vor da foc în sfârșit grinzilor care vor aduce iadul norilor atât de albaștri câteodată și astăzi și atât de calmi calm cu un calm nu mai putin binevenit pentru ca este intermitent dar nu anticipam si avand in vedere pe de alta parte ca o consecinta a investigatiilor neterminată să nu anticipăm căutările neterminate, dar totuși încununată de Acacacacademia de Antropopometrie din Berna din Bresse de Testu și Conard a fost înființată fără altă posibilitate de eroare decât cea referitoare la calculele umane care ca urmare a investigațiilor neterminate neterminate ale lui Testu și Conard s-au stabilit a stabilit ce...

... rezultă că urmează să știm, dar să nu anticipăm, nu se știe de ce, ca urmare a lucrărilor lui Poinçon și Wattmann, este atât de clar atât de clar încât în Având în vedere lucrările lui Fartov și Belcher neterminate neterminate nu se știe de ce din Testu și Conard neterminate neterminate se dovedește că omul contrar celui opinie contrară că omul din Bresse de Tus și Conard că omul pe scurt într-un cuvânt că omul într-un cuvânt pe scurt în ciuda progresului eliminarea alimentelor și a deșeurilor este pe cale să slăbească și, în același timp, nu se știe de ce, în ciuda impulsului culturii fizice a practicarea unor sporturi precum tenis, fotbal, alergare și ciclism, înot, călărie, aviație, cânt, tenis, canotaj patinaj și pe...

Vă poate servi: