Definiția Social Inclusion

lilen gomez | aprilie 2022
Profesor în Filosofie

Incluziunea ca răspuns la excluziunea socială

Pentru a înțelege conceptul de incluziune socială, este necesar să îl situăm ca o modalitate de a răspunde unei situații de excluziune. Când se face referire la contexte de excluziune socială, nu se intenționează doar să țină seama de scenarii de inegalitate dar şi a unei profunde rupturi a legăturii sociale care se reflectă în imposibilitate acces sistematic — și tot mai acut — la piața muncii și la drepturile civile (locuință, Sănătate, educaţie, cultura, pe langa munca). Cu alte cuvinte, ea constă într-un tip de relație socială de natură structurală —nu circumstanțială—, care devine stigmatizarea unui anumit grup a cărui viaţă este precară în multiple dimensiuni.

Excluziunea socială este o noțiune care a fost inventată după cel de-al Doilea Război Mondial, dar a luat-o relevanță mai mare din anii 1970, odată cu ascensiunea modelelor de stat neoliberale de-a lungul anilor planetă.

Incluziunea ca integrare

Noţiunea de integrare a fost gândită din sociologie ca indicator, în funcție de diverse variabile, al nivelurilor de incluziune și excluziune socială. Integrarea este măsurată pe baza relației dintre grupurile sociale și instituții. Astfel, integrarea culturală este dată de coincidența dintre normele instituționalizate ale societății și comportamentele urmate de membrii unui anumit grup; integrarea normativă are loc atunci când oamenii îndeplinesc roluri în conformitate cu normele instituționale menționate; integrarea comunicativă este determinată de un bun simț împărtășit în cadrul grup social; iar integrarea funcţională are loc atunci când există o anumită armonie în diviziunea muncii.

Problema cu această noțiune este că excluderea, din această abordare, tinde să se identifică cu abaterea de la normele instituționalizate, astfel încât întunecă posibilitatea de conflict ca motor al transformărilor sociale. În acest sens, nu permite modificarea relațiilor sociale prin care sunt excluși, ci indică în schimb grupurile caracterizate ca „deviante” fiind subordonate regulă stabilit, ca formă de incluziune.

Incluziunea ca posibilitate de împlinire personală

O altă formă de răspuns la excludere care a fost propusă este garantarea includerii în termeni de a bunăstare care permite indivizilor împlinirea lor personală în cadrul sistemelor sociale cărora le aparțin. ei apartin. Conceptul de excludere care se află la baza acestei concepții presupune că excluderea constă într-un obstacol pentru ca indivizii să-și atingă aspirațiile. Problema acestei alternative este că pleacă de la premisa etică că indivizii care nu ocupă o anumită poziție ar trebui să o facă; astfel încât responsabilitate cade pe aceștia, mai degrabă decât pe condiția socială sau structurală care configurează accesul la respectiva poziție.

Politicile de incluziune nu sunt orientate spre adaptare

În măsura în care politicile de incluziune nu implică o transformare structurală, le este greu să reușească să modifice un scenariu de excluziune socială. Din această perspectivă, miza a grupurilor sociale excluse în conceperea politicilor de incluziune este decisivă, astfel încât acestea să nu se limiteze doar la un mandat de adaptare la structurile date. Pentru ca incluziunea socială să fie realizată în mod eficient, ea trebuie pusă în practică cu respect pentru diversitate de interese personale; la rândul lor, ținând cont că astfel de interese sunt și scopuri elaborate social.

Condiția de posibilitate a împlinirii personale, gândită din această perspectivă, este garantarea drepturilor fundamentale ale ființei umane. În același timp, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că procesele de incluziune socială nu au loc într-o manieră liniară, ci implică mai degrabă margini multiple, precum și dinamice complexe care pot intra în contradicție (de exemplu, atunci când un acces mai mare la educație implică, ca contrapartidă, un acces mai redus la loc de munca).

Referințe bibliografice

Chuaqui, J., Mally, D. și Parraguez, R. (2016). Conceptul de incluziune socială. Journal of Social Sciences, (69).

Hopenhayn, M. (2008). Incluziunea și excluziunea socială la tinerii din America Latină. Gândirea ibero-americană, (3), 49-71.