10 exemple de idilă

The idilă Este o scurtă compoziție poetică care tratează dragostea, prietenia sau duelurile muzicale și are ca decor un mediu natural idealizat. De exemplu: „Idila I”, deTeocrit (310-260 î.Hr.) C).

Idila îi aparține liric, deoarece exprimă sentimente, gânduri, reflecții sau stări de spirit. În general, în acest tip de poezie, de obicei sunt spuse povești, care pot fi spuse de a povestitor sau pot fi dezvoltate de dialoguri fie monologuri.

Primele idile au fost dezvoltate în Grecia antică de către Teocrit, Bion din Smirna și Moscus din Siracuza. Aceste tipuri de compoziții au fost preluate de diferiți poeți spanioli, precum Ignacio de Luzán și Lope de Vega, în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea.

• Vă poate servi: Poezie

Caracteristicile idilei

• Personaje. Personajele sunt de obicei ciobani sau țărani, dar pot fi și poeți sau ființe mitologice.
• tema bucolica. În general, tema centrală este dragostea, dar pot fi descrise și alte concepte, cum ar fi plânsul, activitățile vieții pastorale, frumusețea spațiului sau unele subiecte ale mitologiei greco-romane.
instagram story viewer
• Spaţiu. Locul este descris folosind locus amoenus, o temă literară care constă în a caracteriza peisajul rural sau alte spații naturale ca fiind plăcute și idilice.
• Structura. Idila, în general, este compusă din versuri de artă minoră (cele care au între doi și opt silabe), dar, în unele cazuri, conține versuri de artă majoră (cele care au mai mult de opt silabe). De asemenea, puteți avea unul sau mai multe strofe, întrucât nu există reguli metrice specifice pentru acest tip de poezie.
• Figuri retorice. În idile sunt folosite diferite figuri retorice, cum ar fi topografie, cel hiperbolă, cel metaforă sau portret, cu scopul de a genera un efect estetic.

exemple de idilă

1. Fragment din „Idila VIII. Cântăreții bucolici, a lui Teocrit (310-260 a. C.)

Daphnis cel frumos îngrădit
Boii lui, așa cum este faimos, într-o zi,
Și Menalcas, că muntele cavernos
Având grijă de oile lui, a călătorit,
A ieșit în întâmpinarea ei. parul
Blonda dintre ambele a fost,
Și nici unul, nici celălalt tânăr
Bozo încă arăta cu degetul;
În apăsarea flautului sonor
Ambii erau dreptaci
Și amândoi la doi în maeștrii de canto.
Menalcas abia a văzut single-ul
Daphnis, așa dulce a spus:

Menalcas.
Daphnis, paznicul turmei mugurite!
Vrei să cânți cu mine?
Jur că ori de câte ori insist să lupt
Certitudinea de a vă învinge adăpost.

Și astfel Daphnis i-a răspuns prietenului său:

Daphnis.
De cioban cenușiu și de farmec,
Menalcas, mare flautist!
Nu mă vei învinge niciodată, chiar dacă atât de mult
Blow, sparge-ți gâtul cântând. (…)

1. Fragment din „Idyll X. Secerătorii”, a lui Teocrit (310-260 a. C.)

(...) Milon.
Nu am vrut să te rănesc.
Culege recolta și în onoarea prietenului tău
Cântă-ne: că ai fost muzician, nu uit,
Și astfel oboseala va fi mai mică. (…)

băţ.
Este violet închis
Și zambilele nuanțe de negru;
Dar frumusețea ei strălucește
Pe covorul cu flori
Și în ghirlande frumusețea ei uimește.

Din capra cytisus,
Iar din capră umblă lupul după.
din care lucrează pământul
spre plugul se înclină
Macaraua: fața ta mă fascinează.

Sper ca comoara
L-am avut pe Cresus cel mai opulent!
sculptate în aur
Efigiile noastre ar vedea
În templul ei, zeița Cythera.

Cu pom sau trandafir
Ai arăta altarul înainte
Și un flaut prețios;
Eu în ținută de dansator
Și cu pantofi noi strălucitori.

Bombshell fermecător!
Ce zaruri sunt picioarele tale de culoarea zăpezii
Vocea ta fascinantă.
Dar vai! limba mea ușoară
Nu îndrăznește să-ți enumere grațiile. (…)

1. Fragment din „Idyll II”, din Bionul Smirnei (locuit la sfarsitul secolului al II-lea i.Hr.). C.)

Printr-o pădure verde
de grosime densă
nu pătrunde niciodată
razele soarelui,
Cu plase și stuf,
Și a păsărilor în urmărire
rătăci un fără barbă
Dulce vânător.
stând în ramuri
Dintr-o cutie cu frunze.
privit brusc
Iubirii înaripate:
Baiat fericit
I s-au adunat trestii
Și a spus în bucuria lui
Cu candoare copilărească:
„O, ce pasăre mare!
Ce pradă să mă fac să plec!
Nu vor fi vânători
În curând pe care eu.
că sunt cel mai priceput 
Vor spune cu o singură voce
Văzând asta în rețelele mele
O astfel de pasăre a căzut. (…)

1. Fragment din „Idyll V”, din Mosco de Siracusa (locuita in secolul al II-lea i.Hr.). C.)

(...) Nefericitului pescar
Viața tristă în noroc se potrivește:
Acasă ai nava
Și valurile de acasă.
a locurilor lor de muncă plătite
Marea îi neagă mercedes,
Și rețelele lor cu greu pot
Căutare incertă de vânătoare.

Pentru mine banana cu frunze
Cu umbra ei mă fascinează,
Și de la fântâna vecină
Sunt flatat de geamătul dulce.
Moale atunci este visul meu,
Pentru că fermierul nu se sperie,
Dar amorțește și îi place
E plăcut de auzit.

1. Fragment din „Idila III. Daphne și Dametas, de Esteban Manuel de Villegas (1589-1669)

Eu

Daphne și Dametas au venit împreună,
un păstor de capre, un alt cowboy,
în timp ce unii pasc neliniștiți
iar celelalte soarele fuge aspru,
care pentru cele mai secrete pauze
și care, când suflă un vânt ușor de nord,
de umbrele plăcute distrase,
cu pace savurata, cu mila miscata.

II

Era robust, da, Daphne, și tânăr,
la exercițiu greu apoi dat.
Dametas tanar, dar nu asa nou
în afacerea cu paza vitelor.
Guvernează escrocii de tamarisc și ilfin,
și fiecare pălărie încoronată
de măslin sălbatic și de dafin și după ei,
genți maro pe gulere albe.

III

Lenevia leneșă și vara aspră,
din somnul greu apoi mormântul,
șoapta Zefirului și a râului,
răcoriți umbra, certați pasărea,
turma extinsă și capra
încă nu sa obosit de plăcerea blândă,
în Daphne au prilejuit vocea de bunăvoie,
iar in Dametas de mai tarziu voce si raspuns. (…)

1. Fragment din „Idila lui Don Cándido María Trigueros la moartea domnului Don Agustín Montiano y Luyando, între Arcadele Romei, Legbinto Dulichio”, de Candido Maria Trigueros (1736-1798)

Alexis.
Amnitas prietene, ești binevenit:
când mă aflu în prezența ta,
inima mi se lărgește de bucurie.
Nu te-am mai văzut din ziua aceea
că pe malurile răcoroase ale pârâului
Te-am auzit cântând aventurile triste
a nefericitului Ciane și a tatălui ei.

Amyntas.
Dragă Alexis, fii bine găsit;
aici putem căuta, dacă vrei,
vreun loc ascuns și ascuns
unde stăm la umbra rece,
și putem vorbi după bunul plac.
Am auzit și eu cu plăcere de o mie de ori,
vocile tale dulci: de fiecare dată când mă uit
junglele astea, îmi amintesc cât de bucuros
Te-am auzit cântând în alte vremuri
moartea dreaptă a lui Atalia,
superba fiica unei mame superbe. (…)

1. Fragment din „Leander și erou, mit anacreontic”, de Ignatie de Luzan (1702-1754)

Musa, ce știi?
greșelile, amăgirile
bunurile si relele
de îndrăgostiți buni.
Spune-mi, cine a fost Leandro?
Ce Dumnezeu sau ce rău
stea în valurile înverșunate
tăiați firul vieții lui?
Leandro, pe care de o mie de ori
exercițiile grele
a stadionului
de trandafiri si mirti
deja în lupta puternică,
deja cu discul puternic,
fie alergare, fie înot,
priceput, atrăgător, neînvins,
erou iubit divin
minunat minune
Sesto admirat şi Abido
despre câte frumuseți.
Păr negru, mândru
cu bucle naturale,
mărirea gâtului
hermelele candide.
În proporție și gală
de față, talie și vervă,
a vrut să etaleze cerul
pelerini atenţi. (…)

1. Extras din „Absenta”, de Juan Melendez Valdes (1754-1817)

Din cerul violet
umbrele alungă
roz zorii
râzând până la pământ;
și Phillies, dureros
din răul absenței,
de Otea văile
în lacrimi el udă.
garoafa dulce,
când abia contează
șaptesprezece aprilie
inocent si frumos,
în tristă singurătate
băiatul ei o părăsește,
cel al poienii Tormes
s-a dus la Eresma.
un maistru bogat
acolo scrie ca incearca
salvează-l și Phillies
pierde-l pentru totdeauna.
cine la gustul străin
îşi ţinea steaua
înșelați-vă prostule
dacă crezi liber.
bătrânețe înghețată
condamnă cu rigurozitate
florile luxuriante
de primavara.
Nefericiții Phillies
imaginează-ți etern
orele necesare
Vești bune.
„Oh!” spune el și spre cer
ochii se ridică,
ochii i se acoperise
de groază și tristețe,
„Oh, cât de mult mă așteaptă
de dueluri și plângeri!
doar gândindu-mă la asta
pieptul îmi îngheață. (…)

1. Fragment din „Idila I. Anfriso către Belisa, de Gaspar Melchor de Jovellanos (1744-1811)

A lui Betis culcat
pe malul verde,
astfel pastorul Anfriso
s-a plâns într-o zi,
dând vina pe dispreţ
a crudei Belisa:

- Permite raiului drept,
nimfă nemiloasă,
că în suferință plâng
Ne vedem într-o zi
permite zeilor
mânia mereu corectă
asta cu plânsul și plângerile tale
mângâie-mă pe a mea.

Când cel pe care îl adori
batjocorit și jignit,
te plângi la ceruri,
munții și silvasele;
când chipul tău nerecunoscător
descoperi ruina
de gelozie furioasă,
de furie geloasă;
iar când ochii tăi
luminile criminale
grijile se întunecă,
necazuri și privegheri,
și plânsul continuu
le-am privit ofilit;
apoi, alinat,
sufletul meu trist
vei uita durerile tale,
bolile și necazurile ei;
apoi strigătul arzător
că astăzi îmi udă obrajii,
la vederea lacrimilor tale
se transformă în râs;
apoi angoasa
asta ma intristeaza inima,
poftele care te afectează,
gelozia care-l ustura,
vor fi schimbate în gust,
mângâiere și bucurie. (…)

1. Idilă care face parte dintr-un monolog al Dorothea, de Lope de Vega (1562-1635)

(...) Ce vreau eu ca sufletul
plâns distilat
Până la a ta
Această unitate se dublează;

că de când plângeam
Până mori te rog,
atât de dulci gânduri
Mai târziu vor fi fenixuri.

În bronz amintirile lui
Cu veşnice burine
Dragoste, nu cu plumb,
Imprimeuri de hârtie moale.

O lumină, m-ai părăsit!
când va fi posibil
Lasă-ți sufletul să te vadă din nou
Și ce însufleți această viață?

Singurătatea mea simte...
Dar oh!, acolo unde locuiești,
Din dorințele mele nebune
În dulce pace râzi. (…)

Referințe

• González, X. (2018). „Oh triste solitudini!” Idilele piscatoare și călătoriile lirice ale Dorothea. Olivar: revista de literatură și cultură spaniolă, 18(28), e038. https://doi.org/10.24215/18524478e038
• Manuale de germeni. (s.f.). Arta de a face versuri.
• Montaner, A. (2015). Dicționar de genuri și modalități lirice ale literaturii hispanice. DOI: 10.13140/RG.2.1.2607.5368
• Rubio Escudero, C. (2015). Idilă. În Dicționar spaniol de termeni literari internaționali. Preluat pe 9 mai 2022, din http://www.proyectos.cchs.csic.es/detli/sites/default/files/Idilio.pdf

Urmărește cu:

• ode
• Eglogă
• Epigramă
• sonete
• Eu liric și eu poetic
• tipuri de poezie