10 exemple de imnuri

A imn este o compoziție poetică, cântată sau muzicală în care sunt lăudați sau lăudați zei, sfinți, eroi sau personaje importante. În imnuri sunt celebrate și evenimente semnificative sau este reprezentată identitatea unei națiuni sau a unei comunități. De exemplu: La Marseillaise (imnul național francez).

Imnul îi aparține liric a poeziei, pentru că transmite sentimente și gânduri de exaltare și sărbătoare și pentru că în exprimarea ei subiectivitatea primează asupra obiectivității.

Imnurile își schimbau calitățile în timpuri diferite. În cele mai vechi timpuri, acestea erau cântate de un cor și se concentrau pe lăudarea ființelor divine sau mitologice.

În Evul Mediu, erau legate de liturghia catolică, în general, erau cântate de una sau mai multe persoane în diferite tipuri de ceremonii și lăudau divinitățile creștine.

Din secolul al XVIII-lea au început să se refere la elemente ale naturii și, mai târziu, au început să fie folosite pentru a reprezenta o comunitate. Așa este cazul imnurilor naționale, care reflectă identitatea unui popor.

• Vezi si: tipuri de poezii

Caracteristicile imnului

• Subiecte. Temele unui imn pot fi viețile sau faptele zeilor, eroilor, sfinților sau personajelor importante; evenimente memorabile sau elemente reprezentative ale unei națiuni sau ale unei comunități.
• Structura. Structura unui imn este formată din strofe (seturi de versuri) și, în multe cazuri, prin refrenuri sau refrene (strofe care se repetă în diferite părți ale compoziției).
• Naraţiune Y Descriere. Într-un imn, este foarte obișnuit ca diferite evenimente să fie povestite sau să fie descrise caracteristicile subiectului în cauză. În ambele cazuri, se folosește întotdeauna un ton festiv și emoțional.
• Figuri retorice. Figurile de stil sunt adesea folosite în imnuri, cum ar fi portret, cel hiperbolă sau similitudine, cu scopul realizării unei compoziții estetice.

exemple de imnuri

1. Fragment din „Imnul III – Către Apollo” (Se crede că a fost scris între 660 și 585 a. C.), de Homer

Tatăl lui dă acest nectar într-o ceașcă de aur,
salutându-l pe fiul său, iar apoi pe celelalte divinități 
acolo se stabilesc; bucură-te augustul Leto 
pentru că a născut un fiu puternic, înarmat cu un arc.
Sănătate, fericite Leto, că ai născut copii iluștri,
Suveranul Apollo și Artemis care trage săgeți,
ea în Ortigia și el în Delos stâncos,
rezemat pe un munte înalt, eminenta Cinto,
foarte aproape de palmier, pe lângă curenţii Inopo.
Cum te voi sărbători pe tine, care ești sărbătorit în toate 
imnurile?
Pentru peste tot, Phoebus, materialul cântecului este oferit în 
Onorată Instanță,
fie pe continent, crescător de juninci, fie pe insule;
toate turnurile de veghe vă sunt plăcute, culmile înalte 
a munților înalți și a râurilor care se varsă în mare,
promontoriile care intră în ape şi cel 
prizele maritime. (…)

1. Extras din „Imnul lui Zeus” (280 î.Hr C.), a lui Callimachus

1. „La Hecate (Mama Lumii)” (scris în Antichitatea târzie), Anonim

Enodia Triple Hecate, adorabila Doamna
a ființelor terestre, acvatice, a spațiului sideral;
subteran, învelit într-o mantie galbenă,
protejează-ne cu spiritele întunecate care îți bântuie întuneric!
Laudă ție, Persea, zeitate solitară!
Tu care deții cheile lumii, infailibil,
care se zbengui cu cerbul, vânător de noapte,
suveran invincibil condus de tauri,
Nimfa călăuzitoare, hrănitoare, care rătăcește prin munți, ascultă 
rugătorilor care cu riturile lor sfinte venerează puterea ta,
 conduce-i pe ciobanii înalt de fire lângă noi.

1. „Imnul de laude pentru prima duminică” (sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr.) C.), a Sfântului Ambrozie

creator veșnic al lucrurilor,
Tu stăpânești nopțile și zilele,
Și alternând lumina și întunericul
Slăbești oboseala vieții.

Chemarea luminii din umbră
Vestitorul soarelui își ridică glasul:
Claritatea nocturnă a călătorilor,
Asta separă noaptea de noapte.

Auzind-o, steaua se ridică
Și în sfârșit șterge întunericul din aer,
După care mulţimea spiritelor
Cei răi pun capăt faptelor lor rele.

Cu această voce care reînvie naut
Valurile oceanului se calmează,
Cu această voce până la piatră
Biserica își amintește de vina.

Cocoșul cântă și cheamă pe cei adormiți
Dojenește scaunele și mustră
Celor care rezistă cântecului lor.
Deci haideți să ne ridicăm hotărâți.

Cocoșul cântă și speranța renaște,
Redă sănătatea răniților,
Pumnalul hoțului se întoarce în teacă
Și credința se trezește în cei căzuți,

Pune ochii, Doamne, asupra celor care ezită,
Și lăsați toată lumea să vă corecteze aspectul:
Cu ea îi vei sprijini pe cei care se poticnesc.
și îl vei face să plătească pentru crima lui în lacrimi,

Iluminează-ne simțurile cu lumina ta,
Risipește torporul minții noastre,
și fii primul căruia, recunoscător,
Lasă-ne vocile să se ridice când sună.

Slăvit să fie Tatăl veșnic,
La fel ca Fiul Său Isus Hristos
Și la fel ca Spiritul Paraclit,
Acum și pentru totdeauna și pentru totdeauna.

1. „Te ador cu devotament” (sfârșitul secolului al XIII-lea), de Sfântul Toma d'Aquino

Te ador cu devotament, Dumnezeule ascuns,
cu adevărat ascunse sub aceste aparenţe.
Inima mea ți se supune complet,
și se predă total pentru a te contempla.

Când te judeci pe Tine, vederea, atingerea, gustul sunt greșite;
dar urechea este suficientă pentru a crede cu fermitate;
Eu cred tot ce a spus Fiul lui Dumnezeu:
nimic nu este mai adevărat decât acest cuvânt al Adevărului.

Numai Divinitatea s-a ascuns pe Cruce,
dar și Umanitatea se ascunde aici;
totuși, le cred și le mărturisesc pe amândouă,
și întreb ce a cerut hoțul acela pocăit.

Nu văd rănile așa cum le-a văzut Tomás 
dar mărturisesc că ești Dumnezeul meu:
fă-mă să cred din ce în ce mai mult în Tine,
Să te aștept și să te iubesc.

Pomenirea morții Domnului!
Pâine vie care dă viață omului:
Dăruiește sufletului meu să trăiesc din Tine 
Și să savurez mereu dulceața ta.

Doamne Isuse, pelican bun,
curăță-mă, necurat, cu sângele tău,
din care se poate elibera o singură picătură 
a tuturor crimelor pentru întreaga lume.

Iisuse, pe care acum îl văd ascuns,
Vă implor să se împlinească ceea ce îmi doresc atât de mult:
că atunci când te uiți față în față,
Să fiu fericit văzând gloria ta. Amin.

1. Fragment din „Imnul nemuririi” (începutul secolului al XIX-lea), de José de Espronceda

Bucură-te, flacără creatoare a lumii,
limba de foc a cunoașterii veșnice,
germen pur, principiu roditor,
că înlănțuiești moartea la picioarele tale!

Stimulezi materia inertă,
i-ai porunci să se adune să trăiască,
îi modelezi noroiul și creezi
mii de ființe de forme nesfârșite.

Perturbați-vă lucrările în zadar
moartea poate biruitoare;
din rămășițele sale ridică mâna
lucrări noi triumfătoare din nou. (…)

A vieții în adâncul oceanului
omul plutește în leagăn perpetuu,
și vărsă-ți din belșug mâna
sămânța creatoare din ființa ta.

Om slab, ridică-ți fruntea,
pune-ți buza în șuvoiul ei etern;
vei fi ca soarele din est,
vei fi, ca lumea, nemuritor.

1. Fragment din „Imnul național al Peru” (1821), de José de la Torre Ugarte (versuri) și José Bernardo Alcedo (muzică)

Cor

Suntem liberi, să fim mereu
și înainte ca soarele să-și renunțe luminile,
că ne lipsește jurământul solemn
pe care ţara a ridicat-o la Etern.

 Versetul I

Multă vreme peruvianul asuprit
lanțul de rău augur târât;
condamnat la sclavie crudă
mult timp în tăcere gemu.
Mai mult doar strigătul sacru
Libertate! Pe malurile lui s-a auzit,
indolența sclavului se scutură,
gâtul umilit ridicat.

Versetul II

Deja bubuitul lanțurilor furioase
că am auzit trei secole de groază,
a celor liberi la strigătul sacru
că lumea a auzit cu uimire, a încetat.
Peste tot Sfântul Martin s-a inflamat,
Libertate, libertate, pronunțat,
și legănându-și baza Anzii
au anunţat-o, tot cu un glas.

Versul III

Cu influența ei popoarele se trezesc
și ca fulgerul a alergat părerea;
de la istm la pământurile focului
de la foc până în regiunea înghețată.
Toți jură că vor rupe legătura
acea natură pentru ambele lumi a negat,
și rupe acel sceptru pe care Spania,
se sprijini mândru de amândoi. (…)

1. „Imnul Comunității Valenciane” (1909), de Maximiliano Thous Orts (versuri) și José Serrano Simeón (muzică)

Pentru a oferi noi glorii Spaniei
Regiunea noastră a știut să lupte!
deja în atelier și în câmp răsună
cântece de dragoste, imnuri de pace!
Mergeți în regiune
care înaintează în marș triumfal!

El vine să-mi dea grădina
bogăția pe care o prețuiește,
iar apa murmură un cântec de bucurie
care s-a născut pe ritmurile chitarei maure.

comanda paladinilor de artă,
că îți oferă laurii lor
iar la picioarele tale, sultana, grădinile mele tind
o tapiserie de trandafiri, tuberoză și garoafe.

Ele oferă comori bogate
livezile de portocali de pe malurile râului;
ciorchini de aur agățați
sub arcurile palmierilor.

Sunete, vocea iubită
și în victorioase vibrante sunt,
notele zorilor
ei cântă triumful regiunii.

Să ne trezim, valencianii!
că vocea noastră
lumina salută
a unui nou soare!

Pentru a oferi noi glorii Spaniei
Regiunea noastră a știut să lupte!
deja în atelier și în câmp răsună
cântece de dragoste, imnuri de pace!

Plutește în aer
doamna noastră!
Slavă Patriei!
Trăiască Valencia!
Trăi! Trăi! Trăi!

1. „Imnul național al Mexicului” (1854), de Francisco González Bocanegra (versuri) și Jaime Nunó (muzică)

Cor

Mexican la strigătul de război
Oțelul se pregătește și bridonul,
și să tremure pământul în centrele lui
la vuietul puternic al tunului.
Și să tremure pământul în centrele lui
la vuietul puternic al tunului.

Versetul I

Cina Oh Patrie! templele tale de măslini
al păcii arhanghelul divin,
că în rai destinul tău etern
de degetul lui Dumnezeu a fost scris.
Dar dacă îndrăznesc un inamic ciudat
profanează-ți pământul cu planta lui,
Gândește-te o țară iubită! decât raiul
Cu fiecare fiu ti-a dat un soldat.

Cor

Versetul II

Război, război fără armistițiu pentru cel care încearcă
a tarii sa pateze stemele!
război, război! stindardele patriotice
în valurile de sânge înmuiat.
Război, război! în munți, în vale,
tunurile înfiorătoare tună
iar ecourile sonore răsună
cu vocile ¡Unirii! Libertate!

Cor

Versul III

Înainte, Patrie, lasă-ți copiii fără apărare
Îndoiți-le gâtul sub jug,
Câmpurile voastre sunt udate cu sânge,
Piciorul i-a călcat pe sânge.
Și templele, palatele și turnurile voastre
prăbușire cu o prăbușire îngrozitoare,
iar ruinele sale există spunând:
Dintre o mie de eroi patria a fost aici.

Cor

Strofa IV

Tara natala! Tara natala! copiii tăi îți jură
expiră pe altarele tale suflarea ei,
dacă corniţa cu accentul ei belicos
Îi cheamă să lupte cu curaj.
Pentru voi ghirlandele de măsline!
o amintire pentru ei de glorie!
un laur al victoriei pentru tine!
un mormânt pentru ei de onoare!

Cor

1. „Imn lui Don Pedro Calderón de la Barca la cel de-al doilea centenar de la moartea sa” (1881), de Ventura Ruiz Aguilera (versuri) și Tomás Bretón (muzică)

Referințe

• Manuale de germeni. (s.f.). Arta de a face versuri.
• Montaner, A. (2015). Dicționar de genuri și modalități lirice ale literaturii hispanice. DOI: 10.13140/RG.2.1.2607.5368
• Rubio Escudero, C. (2015). Imn. În Dicționar spaniol de termeni literari internaționali. Preluat pe 9 mai 2022, din http://www.proyectos.cchs.csic.es/detli/sites/default/files/Himno.pdf

Urmărește cu:

• ode
• Eglogă
• Epigramă
• sonete
• Eu liric și eu poetic
• tipuri de poezie