Definiția toponimelor și a numelor

Toponimele sunt substantive cu nume propriu care corespund unor locuri sau regiuni. Pe de altă parte, demonimele sunt înțelese ca acei termeni -adjective- care denumesc oameni, animale sau lucruri. care locuiesc sau provin dintr-o regiune, ca concept lingvistic care determină originea sau proveniența teritorială. exemple. Toponime: Amazon, Insula Paștelui. demonime: Mexican, Belgian, Jalisco, Parisian.

Citat (APA)

Indira Ahmed Fernandez | aug. 2022
Licențiat în litere hispanice

Toți trăim într-un continent, o țară, o regiune, un oraș. Numele tuturor acestor locuri sunt cunoscute în lexicografie ca toponime. Dar cum se numesc în mod generic toți acei oameni care locuiesc în același loc? Acestea sunt demonimele și se formează în mod normal prin adăugarea de sufixe la toponim. Prin urmare, este corect să spunem că acești doi termeni se referă la numele locurilor și a locuitorilor acestora.

Toponimele și, prin urmare, demonimele se pot referi la diverse lucruri: deoarece planeta este împărțită în continente, continente în țări, acestea în state sau provincii și acestea în orașe, fiecare dintre aceste elemente are propriile sale denumire.

Toponime

Această categorie este strâns legată de geografie, deoarece este vorba despre locuri. Chiar și așa, devine dificil să se întocmească un catalog complet al acestora atunci când oamenii de știință se confruntă cu nevoia de a numi site-uri noi sau care nu sunt incluse în repertoriul tradițional.

The disciplina care se ocupă de asta clasificare este toponimia, cunoscută și sub denumirea de toponomastica. Cuvântul provine din grecescul „tópos”, care înseamnă loc, și „ónoma”, care înseamnă nume; și este responsabil pentru studiul originii și semnificației acestor nume.

Este interesant de observat că există o diferență între termenul nume geografic și termen toponim, întrucât acesta din urmă se referă la caracteristicile culturale ale locului, particularitățile ale Est. Primul poate avea motive politice, economice, strategice sau militare și disciplina care îl studiază este cartografiere, zonă aparținând geografiei. Cu toate acestea, unii autori folosesc acești termeni ca sinonimi.

The factori care favorizează cel mai mult formarea toponimelor, potrivit lui Ignacio Guzmán Betancourt, sunt: ​​legate de accidentele geografice ale locului, precum dealuri, munți, peșteri etc. (orografice); legat de existența apei, fie că este stagnantă sau curgătoare (hidrologică); nume motivate de prezența anumitor animale în zonă (grădina zoologică); legate de zona tipică a sitului (botanic); fac aluzie la culoarea care predomină în zona care urmează să fie denumită (cromatică).

Alte mai puțin folosite, dar și de luat în seamă sunt: ​​nume care sunt derivate din divinități și cifre mitologice, legate de personaje istorice. Acestea din urmă apar mai ales în regiunile din mediul orașului, cum ar fi numele străzilor, cartierele sau așezările mici.

Tratamentul dat toponimelor în spaniolă se bazează pe formele grafice adecvate limbii: este în general tradus și forma sa este folosită în limba. Dar unii folosesc alfabete non-latine și, prin urmare, trebuie adaptate la fonetică Spaniolă (este cazul Qatarului, de exemplu). Altele nu conțin forme sensibile la traducere, așa că sunt folosite în forma lor originală (Canterbury, Ottawa).

demonime

În cazul în care este legat de lucruri, se referă la ceva care provine indiscutabil dintr-un loc anume: tequila este un exemplu, deoarece este produsă în Mexic (în special Jalisco). Prin urmare, în general, este un produs mexican, cunoscut în întreaga lume ca ceva ce reprezintă țara. În cazul în care este înrudit cu animale, se referă la fauna nativă a unei regiuni. Un exemplu în acest sens este tigrul Bengal. În cazul persoanelor, numele se referă la locul de origine sau naționalitate.

De exemplu, o persoană care sa născut în Mexic este mexicană. Indiferent de locul în care locuiești în lume, originea ta determină numele care te caracterizează.

Demonimele sunt adjective și în cadrul acestei categorii prezintă morfeme de număr și persoană, pentru a fi de acord cu substantivul pe care îl descriu. Luând exemplul de mai sus:

mexican mexican
mexicani

În timp ce toponimele sunt întotdeauna scrise cu o literă majusculă inițială, deoarece sunt nume proprii, demonimele merg întotdeauna cu litere mici (cu excepția unor particularități ale vorbirii care necesită accentuarea cuvântului și care asimilează majusculele iniţială. cel Revoluţie Cubanez).