Definiția Nahuatl Literature

Anani Hernandez Velazquez
Lic. în Limba și Literatura Hispanică

Literatura nahuatl este ansamblul compozițiilor care au fost produse în această limbă înainte sau în timpul perioadei de cucerire și care se păstrează astăzi grație tradiției orale și lucrării originale a misionarilor religioși.

Literele mici tipărite pe bancnota mexicană de 100 de pesos, care circulă din ce în ce mai puțin, sunt una una dintre cele mai populare contribuții și au fost atribuite lui Nezahualcóyotl, cel mai reprezentativ poet al acest literatură. El fragment Este clasificat în cuícatl, care este numele unuia dintre cele două genuri ale literaturii nahuatl și cel care se referă la poezie sau cântec, celălalt este tlahtolli pe care astăzi l-am înțelege ca proză sau vorbire.

Genurile Cuícatl și tlahtolli

Dar ce era poezia în cultura nahuatl? Ce sens avea cuvântul pentru omul mezoamerican? Existau mai multe tipuri de în xóchitl, în cuícatl, floare și cântec, caracterizate în principal prin difrazisme și paralelisme; primii condensează ideile largi în cuvinte scurte, cei din urmă repetă aceeași structură sintactică cu alterarea unui element.

În ceea ce privește tipurile de în xóchitl, în cuícatl avem 7: teotlatolli care se ocupa de originea lumii și denumirea zeilor; teocuícatl care aveau să înalțe zeii; xopancuícatl care erau spre viață și fericire; xochícuicatl care a vorbit despre bunătate și fraternitate (un exemplu este Nezahualcóyotl cu cântecul citat mai sus); yahocuícatl care erau cântece de război; icnocuícatl care se traduce prin cântece triste; iar cuecuechcuícatl, referitor la provocare.

Ca exemplu de tlahtolli, se găsește în Teoamoxtli sau Cartea Divină a Originilor, în el se află mitul „Sorii sau vârste care au existat”, se vede că din gând Lumea nahuatl existase deja de mai multe ori și că sfârșitul fiecăreia a necesitat distrugere – acest lucru se explică prin fenomenele naturale și modul în care ei percepeau timpul –. În acest sens, interpretarea pentru vremea popoarelor mezoamericane a fost ciclică, dar schimbătoare, un pic ca o spirală.

În „Sorii sau epocile care au existat” prima strofă spune:

Figura repetitivă din scrierile nahua este foarte comună, un fel de anaforă care construiește o narațiune profundă care dă sens, nu numai la mit, ci la marea varietate de povestiri care au fost transmise oral, la fel ca restul literaturilor antice din lume.

Exemple care reflectă istoria trăită de o cultură

Ce s-a întâmplat cu sosirea conchistadorilor? Cântecele au fost pentru avocații nahua un mod de a se exprima înainte de evenimente, icnocuícatl sau cântecele triste au început să aibă un real sens. Nu numai că au fost scrise și povestite mituri despre origine, ci și despre căderea imperiului aztec, prevestiri care au tulburat mintea coloniștilor și, mai ales, a lui Moctezuma, ultimul împărat aztec. El și Cortés au intrat în istorie ca adversari, acesta din urmă cu ajutorul unui cunoscut băștinaș: „La Malinche” care în Mexic este personificarea trădării, chiar și adjectivul „malinchista” desemnează acea persoană care respinge ceea ce este al lor și preferă ceea ce este. străin. Unul dintre prevestirile care atrage foarte mult atenția:

Ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de „Legenda La Llorona” a fost salvat din acele vremuri. Este un simbol al identitateincontestabil mexican; care, deși astăzi a primit nuanțe „terifiante”, dezvăluie neliniștea popoarelor indigene, în care o mamă a strigat pentru pierderea copiilor.

În fața războaielor, mexicas au rămas curajoși, dar durerea și angoasa au fost mai puternice. Se notează în următorul cântec trist care reflectă anxietatea nativilor într-o poezie numită „Ultimele zile ale sitului din Tenochtitlan”:

Multe au fost distruse, supraviețuitorii au fost nevoiți să se adapteze la nou traditii, unii călugări misionari au promovat îmbinarea obiceiurilor și a modurilor de viață. A existat o fuziune religioasă incontestabilă, lingvistică, socială și culturală care până acum se păstrează. Gândul Nahua a căutat să supraviețuiască în limba, în viziunea asupra lumii a popoarelor indigene și a tradițiilor lor.

Cei mai relevanți exponenți ai literaturii nahuatl sunt Nezahualcóyotl și Nezahualpilli, ambii erau tlatoani (conducători ai imperiului), tată și fiu, deoarece nu toți erau calificați să scrie, filozofa, poetiza. În oralitate, în mituri și în viața de zi cu zi au fost transmise multe dintre creațiile care au fost transmise astăzi. Nu cunoaștem autorii specifici, dar ei au fost identitatea unui popor care este suportul identității mexican.

Bibliografie consultată

Garibay Kintana, A. M. și Leon-Portilla, M. (2015). Viziunea celor învinși. Relaţiile indigene ale cuceririi. Mexic: UNAM.