Importanța atacurilor de la Oslo și insula Utoya din 2011

Alsina González
Jurnalistă de specialitate și cercetător

În fața amenințării teroriste, nu mai există locuri pe care să le putem considera sigure în lume; o țară la fel de liniștită și retrasă precum Noua Zeelandă a fost ținta (în martie 2019) a unui teribil atac terorist de extremă-dreapta asupra a două moschei. Cine ar fi crezut cu doar câteva decenii în urmă că s-ar putea întâmpla așa ceva.

Același lucru este valabil și pentru o țară tradițional pașnică precum Norvegia, care în 2011 și-a văzut liniștea tulburată de un atac atroce.

Atacurile care au avut loc la Oslo și insula Utoya la 22 iulie 2011 au fost acțiuni violente desfășurate de un „lup singuratic” de extremă dreapta.

Anders Behring Breivik, care este numele persoanei care a comis masacrele, este rezultatul unei căsătorie care a divorțat când el avea un an și a cărui mamă - care a obținut custodia - l-a maltratat.

Este probabil ca această etapă a vieții ei să explice antifeminismul ei militant, precum și a în mod deschis supremacist și sfidător, ca mecanism de autoprotecție împotriva abuzurilor comise pentru mama ei.

Deja la o vârstă foarte fragedă, unii psihologi care l-au examinat au văzut în el indicii de instabilitate psihică care ar putea duce la un comportament periculos.

În mod paradoxal, în timpul pubertății a manifestat un interes profund pentru cultura urbană a orașului hip hop, care este remarcabil de deschis când vine vorba de probleme precum orientare sexualitatea sau rasa, care mai târziu avea să fie respinsă de Breivik.

Colegii săi îl descriu ca pe o persoană foarte inteligentă și puternică, care a avut grijă chiar și de cei care au fost hărțuiți.

La 21 de ani, a început să lucreze într-o firmă -al cărei nume îi este necunoscut publicului larg-, în serviciul clienți telefonic. Comportamentul lui este descris ca fiind bun față de acei oameni pe care i-a slujit.

Ce sa întâmplat cu prietenul Breivik pentru a deveni criminalul Breivik?

Calea lui exactă este necunoscută, deși nu este nerezonabil să credem că viitorul terorist, aflat deja în devenire, a luat o cale ascunsă în vederea restului lumii, radicalizându-se din început anilor 90 prin intermediul forumurilor de pe Internet.

Ego-ul lui ar fi putut juca un rol, din moment ce Breivik nu ar fi vrut să-și înfrunte nou-născutul viziune asupra lumii cu alte vederi diferite și diametral opuse care l-ar fi putut face să se îndoiască de ale lui convingeri.

La începutul noului mileniu el putea avea deja în vedere săvârşirea atacurilor, după cum avea să afirme mai târziu în timpul procesului.

El a mai afirmat că deja la acel moment și-a promovat propria afacere având în vedere acest obiectiv, care mi-a permis să economisesc suficient pentru a cumpăra arme și materiale necesare pentru fabricarea explozivi.

A fost obținut cu arme legal în Norvegia, un pistol și o pușcă, prezentând două licențe de club de tragere și, respectiv, de vânătoare.

O fermă pe care o deținea îi permitea să cumpere materialul necesar pentru fabricarea explozivilor.

Pe 22 iulie 2011, o bombă cu îngrășăminte a explodat în fața biroului primului ministru suedez din Oslo, ucigând opt persoane.

Acesta a fost doar începutul; Mintea machiavelica a lui Breivik prevăzuse un atac în două faze, profitând de faptul că forțele de securitate și asistență aveau să fie ocupate cu bomba din centrul capitalei.

Doar câteva ore mai târziu, dându-se în polițist, s-a îmbarcat într-un feribot înarmat care l-a dus spre insula Utøya, unde avea loc în acea zi tabăra de tineret a Partidului Muncii Norvegian.

Folosind scuza de a raporta tocmai despre explozie și menținându-și rolul de ofițer al legii, Breivik i-a adunat pe tineri în jurul său. A fost o capcană mortală.

După ce a deschis focul, teroristul a lăsat o urmă de încă şaizeci şi nouă de cadavre, pentru a se adăuga celor opt persoane care îşi pierduseră deja viaţa în explozia de la Oslo.

Unele dintre victime aveau doar 14 ani. Breivik a fost arestat la o oră și jumătate după ce a început să tragă.

După arestarea sa, a fost lansat un manifest pe care l-a publicat pe internet, în care a făcut ecou teze legate de rasism și supremacismul alb.

Printre acestea, de exemplu, că societatea occidentală și modul de viață sunt în pericol din cauza imigrației și, în special, a imigrației din țările musulmane.

De asemenea, a dat vina pe seama partide politice de stânga, precum laburiştii norvegieni care au fost ţinta atacului său.

De asemenea, ea a atribuit vina feminismului, despre care a pretins că a distrus stilul de viață occidental.

Breivik a fost condamnat la 21 de ani de închisoare în vara lui 2011.

În timpul procesului, care a avut un impact profund nu numai în Norvegia, ci în întreaga lume, el a fost sfidător în în orice moment, efectuând un salut ritual ciudat la începutul fiecărei şedinţe şi nerecunoaşterea autorităţii instanţei.

În retrospectivă și, de asemenea, pentru a sublinia refuzul său de a recunoaște autoritatea instanței, el a refuzat să facă apel la sentința sa. Și deja în închisoare, s-a declarat național-socialist și adept al reinterpretării contemporane a religie norvegianul clasic.