Cultura în epoca bronzului

Nu trebuie crezut că Cultura în epoca bronzului viețile bărbaților aveau note sau caracteristici rudimentare. Dimpotrivă, viața în societate a fost remarcabil dezvoltată: fabricarea armelor și ustensilelor de bronz (suliță, sabie, pumnal, inele, știfturi etc.) au atins o mare creștere tehnică și artistică, putând spune același lucru despre obiectele de lut care au format ceramică.

Clădirile din piatră, palatele, templele, zidurile, au demonstrat o valoroasă cunoaștere arhitecturală.

În același timp, un comerț foarte activ a avut loc în diferite locuri din Europa centrală și de sud, sau în Orientul Apropiat, ceea ce a dat noi impulsuri civilizației. De-a lungul mării sau râurilor, bărcile transportau marfa, la fel se întâmpla și pe drumurile terestre, călare sau în căruțe trase de boi.

Treptat, moneda (bile metalice, bare, inele) înlocuia trocul sau schimbul în comerț.

Astfel de tipuri de civilizații bogate și valoroase corespund epocii bronzului, precum cele din Troia descrise de poetul Homer în Iliada sa, sau cele ale orașelor grecești contemporane din acea regiune sau ale marilor clădiri și palate găsite în diferite părți ale regiunii Insula Creta, care dezvăluie în ce măsură omul și-a mărit resursele, în comparație cu moștenirea sa slabă din perioada piatră.

Viața era mai completă și mai rafinată. Diferențele dintre clasele sociale erau mai mari, între cei care aveau avere și cei care nu aveau, și între cei care erau liberi și cei care erau sclavi.

În multe regiuni, sabaeismul sau închinarea la stele a continuat, iar animismul sau credința în spiritele bune și rele care trăiau în spatele fiecăruia fenomenul naturii și magia au continuat și ele, dar cultul Soarelui s-a dezvoltat și mai mult, iar clasele preoţesc.

Poveștile, orale sau deja înregistrate în forme rudimentare de scriere, au ocupat un rol remarcabil în cunoașterea vremii. Bărbații au început făcând desene luând modele din natură, pe care le-au transformat ulterior pictografii sau desene stilizate, iar mai târziu în hieroglife, antecedente imediate ale scrierii fonetică.