Mecanisme de evoluție

Chemat mecanisme de evoluție la o serie de procese naturale care au fost inițial descrise de Carlos Darwin, care a formulat teoria evoluției.

În esență, acesta constă într-un schimb de alele în care alela dominantă marchează modificările descendenților.

Acestea sunt diferite mecanisme biologic-selective care produc schimbări radicale la descendenți și sunt produse de cinci mecanisme, care sunt următoarele:

1. Izolarea geografică.
2. Deviere genetică
3. Migrația
4. Mutaţie
5. Selecție naturală
6. Variație genetică

Exemplu de mecanisme ale revoluției:

1.-Izolarea geografică:

Izolarea sau geografic apare atunci când, dintr-un anumit motiv, există o barieră fizică care împiedică unirea diferiților indivizi ai aceleiași specii, izolare care poate fi exemplificată într-un lanț de munți, o insulă sau un deșert care împiedică contactul și unirea ființelor vii similar.

A apărut în cele mai vechi timpuri în unele populații, ceea ce a făcut ca asemănările din Orientul Îndepărtat să devină generale, asemănări precum ochii înclinați și părul drept.

2.-Deriva genetică:

Deriva genetică este schimbarea produsă în fundalul genetic, care este cauzată de întâmplare, iar deriva genetică poate produce modificări pro sau împotriva selecției naturale.

Poate fi văzut în culoarea pielii, unde alela dominantă poate forța culoarea pielii în continuare generații, apare mai ales atunci când există o scădere a frecvenței unei gene favorabile sau nefavorabile conform fie cazul.

3.-Migrație:

migrație Se cauzează atunci când o populație merge într-un alt loc în căutarea unor condiții de mediu mai bune, ceea ce produce anumite schimbări în interiorul dezvoltare sau anumite caracteristici specifice, cum ar fi migrația africană spre coastele Mexicului sau în țări precum Franța și Anglia.

4.-Mutație:

Mutația se numește orice modificare genetică care apare la un individ, această modificare poate fi moștenită sau poate trece neobservată.

Atunci când mutația este benefică, poate apărea în generațiile următoare, modificări sau mutații, cum ar fi schimbarea culoare la unii porumbei, care trec neobservați de păsări, aspect pe care nu l-au avut cu culoarea lor natural.

5.-Selecție naturală:

Selecția naturală este acel proces evolutiv care a fost explicat de Charles Darwin, în care explică că există caracteristici care sunt modificate de influența mediului, sunt datorate unor nevoi directe care determină moștenirea acelei trăsături specifice de către copii, o schimbare care este produsă pentru a îmbunătăți starea indivizilor și mediul lor de supravieţuire.

Poate fi văzut în culoarea pielii, unde pielea este întărită pentru a rezista razelor soarelui sau a pielii albe, care este prezentă la persoanele care dezvoltă protecție împotriva frigului.

6.-Variația genetică

Sunt diferențele perceptibile sau manifestările genetice semnificativ diferite între ele, între indivizii unei specii.

Există alte criterii care stabilesc alte proceduri în metoda științifică împreună cu selecția naturală:

a) Verificare cuprinzătoare. Așa-numita verificare sau simulare exhaustivă corespunde modificărilor genetice în care, în unele cazuri, organismele efectele pot fi înlocuite direct cu componentele structurii sale și, dacă funcționalitatea este satisfăcătoare, mecanismul evoluția funcționează și dacă nu există risc sau efecte adverse, suprimarea poate fi efectuată fără probleme, deoarece obiectiv.

b) Încercare și eroare. Aceasta este considerată cea mai simplă dintre toate metodele evoluționismului, se consideră că este prezentă în microorganisme care au mulți descendenți, se bazează pe mecanisme legate de selecție natural.

c) Selecția naturală. Conform parametrilor lui Charles Darwin, aceasta este cea mai completă metodă, de la ceilalți parametri ar avea doar parametri parțiali și prin această metodă puteți avea o conștientizare totală a fenomen. Acest lucru nu scade din faptul că aprecierea sa ar necesita mult timp, până la punctul de a-l transforma într-un proces bazat doar pe conjecturi și resturi arheologice susținute logic susține.

d) Verificarea parțială a modificărilor. Acesta este momentul în care există multe relații sau modificări, ceea ce înseamnă că verificarea nu poate fi finalizată și va fi întotdeauna parțială.

e) Distincția sexuală primară de consangvinizare. În entitățile mai complexe, verificarea parțială este insuficientă, deoarece nu poate garanta viabilitatea noilor entități.

f) Verificarea informațiilor genetice transmise. Acest lucru corespunde studiului genelor, unde apar gene recesive și gene dominante. Aspect atribuit investigațiilor lui Mendel.