Caracteristicile celulei eucariote

Celulele eucariote sunt celulele care conțin un nucleu definit, unde este conținut materialul său genetic. Termenul „eucariot” este un elenism format din rădăcinile „eu”, adevărat, adevărat și „carion”, care înseamnă nucleu sau piuliță și se referă la celule „cu nucleu adevărat”.

Celulele eucariote sunt cele mai recente din procesul evolutiv și diferă de celulele procariote („pre-nucleu”) prin faptul că materialul genetic: ADN-ul și ARN-ul se găsesc într-o structură definită cunoscută sub numele de nucleu, în timp ce procariotele au material genetic dispersat în întregul citoplasma.

Celulele eucariote au trei părți bine diferențiate: membrana, care o înconjoară; citoplasma, care umple o mare parte a celulei și unde funcționează organitele sau organele, și nucleul, unde se găsesc informațiile genetice ale celulei.

Celulele eucariote alcătuiesc organisme unicelulare ale căror celule au un nucleu celular definit și toate organismele pluricelulare. Există două tipuri de celule eucariote: animale și vegetale. Principala diferență dintre ele este că animalele eucariote sunt celule heterotrofe, adică că hrana lor este obținute din exterior, în timp ce legumele își produc propriile alimente prin organite precum vacuole și cloroplaste.

Caracteristicile celulei eucariote:

Există două tipuri:

• Animale 
• Legume.

Structura celulei eucariote:

Eucariotele sunt formate din trei părți principale:

1.- MEMBRANĂ:

• Membrana.- Membrana este formată din foi de proteine ​​care înconjoară și modelează celula și o izolează de mediul care o înconjoară. Prin membrană poate schimba nutrienți și oxigen din mediu.
• Cili și flageli.- Sunt structuri care aparțin menbranei și îi permit să se miște și să se miște în mediul său. Se găsesc în multe organisme unicelulare.

2.- CITOPLASM:

• Citoplasma.- Citoplasma este formată dintr-un mediu lichid în care se dizolvă substanțe minerale, proteine ​​și zaharuri. În acest mediu apos au loc și se găsesc și reacțiile chimice care dau energie celulei structuri de susținere și organite sau organite, care îndeplinesc funcții specializate în cadrul celulă.

Organite comune. În interiorul citoplasmei se află organitele care îndeplinesc funcții de hrănire, respirație și producere a substanțelor de care are nevoie celula. Există organite care sunt comune atât pentru celulele vegetale, cât și pentru cele animale:

• Reticul endoplasmatic. Este o rețea de tuburi și saci care sunt responsabili pentru transportul nutrienților prin celulă. Există două tipuri de cruci: netede și aspre. Reticulul endoplasmatic neted se găsește în celulele care produc hormoni, în celulele hepatice și în cele care sunt responsabile de metabolismul grăsimilor. Este alcătuit din saci aplatizați și netezi. Reticulul endoplasmatic aspru se numește așa deoarece ribozomii sunt încorporați în pereții săi.
• Ribozomi. Sunt structurile însărcinate cu producerea proteinelor, din fragmentele de ARN pe care le primește din nucleul celular. Aceste informații le permit, de asemenea, să creeze proteine ​​cu lanț lung, funcții cunoscute sub numele de sinteza proteinelor.
• Aparate Golgi. În acest organet, proteinele și grăsimile reticulului endoplasmatic sunt combinate cu zaharuri (carbohidrați). De asemenea, gestionează deșeurile celulare care vor fi secretate din celulă.
  În citoplasma celulei eucariote, organele sunt suspendate, în acestea forma și funcțiile sunt deja definite și în aceste celule au propriul lor anvelopă din membrană lipidelor.
• Lizozomi. Ele constituie sistemul digestiv al celulei. În aceste structuri există mai multe enzime care sunt responsabile de metabolizarea grăsimilor, zaharurilor, proteine ​​și acizi nucleici, descompunându-le în substanțe mai simple care pot fi utilizate de către celula. De asemenea, pot descompune sau neutraliza unele substanțe care pot fi periculoase pentru celule.
• Mitocondriile. Cu structurile însărcinate cu respirația celulară și cu producția de energie. În acest organet, grăsimile și zaharurile sunt descompuse în substanțe mai simple, eliberând energie, care este stocată atunci când se combină și formează adenozin trifosfat, cunoscut sub numele de ATP.
• Peroxisom. În celulele animale, este responsabil pentru descompunerea peroxidului de hidrogen (peroxid de hidrogen), a etanolului și a acizilor grași în substanțe și energie simple. În celulele vegetale, transformă lipidele în carbohidrați în stare germinativă.
• Vacuole. Sunt saci care stochează apă, alimente și materiale reziduale în celulă. De asemenea, ele servesc la reglarea echilibrului apei din interiorul celulei. În celulele vegetale pot ocupa o mare parte din volumul lor, în timp ce la animale sunt mult mai mici.
• Citoschelet.- Aceasta este formată dintr-o serie de suporturi microscopice structurate într-un mod tridimensional și dau formă tipului de celulă eucariotă în cauză. Ele pot fi microtubuli (cu o structură tubulară) sau microfilamente (ca niște tije mici de proteine).

Organele animale.

• Centriole. Ei produc microtubulii de care se leagă ADN-ul în momentul diviziunii celulare. De asemenea, formează fusul acromatic în timpul diviziunii celulare.

Organele vegetale.

• Cloroplastele: Sunt responsabili de primirea luminii solare, prin procesul de fotosinteză, transformând lumina în substanțe energetice precum amidonul și unii aminoacizi. Sunt cele care dau culoarea verde plantelor.
• Cromoplastele: cu organite asemănătoare cloroplastelor, care folosesc și fotosinteza pentru a transforma substanțele chimice pentru celulă. Unii pot chiar sintetiza ATP. Cromofila este substanța care se găsește în aceste structuri și oferă diferite culori unor părți ale plantelor, în principal flori, fructe și rădăcini.

3.- NUCIUL

Nucleul este format din 3 structuri:

• Membrana nucleara. Separa nucleul de citoplasma. Constă dintr-o serie de pori prin care schimbă substanțe cu citoplasma și transmite fragmentele de ARN care fac să funcționeze ribosmele.
• Miezul. Nucleul găzduiește informațiile genetice din firele ADN (acid dezoxiribonucleic), în care este ambalat folosind proteine ​​numite histone, care permit acestor lanțuri să formeze grupuri mici numite histozomi.
• Nucleol O celulă poate conține unul sau mai mulți nucleoli. În ele, se sintetizează ARN (acid ribonucleic), responsabil pentru decodificarea informațiilor ADN și transmiterea acestora către alte părți ale celulelor, cum ar fi ribozomii, lizozomii și mitocondriile.