Exemplu de proces de predare-învățare

INTRODUCERE

Astăzi, instruirea necesită schimbări, unde trainerul trebuie să fie pregătit să facă față diversității celor instruiți. Acest lucru necesită ca formatorul să dezvolte anumite abilități, cunoscând formele de predare cele mai potrivite realitatea acesteia, întrucât unii formatori aplică metode învechite care nu îndeplinesc criterii suficiente de excelență; adică nu întăresc, în sens larg, procesul de predare-învățare. Marea varietate de metode și tehnici de predare care sunt necesare pentru a consolida învățarea trebuie diseminată și implementată astăzi.
Metodele și tehnicile utilizate în acest proces reprezintă o parte a rolului formatorului. Prin urmare, pe lângă implementarea de noi metode, trebuie să utilizați și cele deja cunoscute, ajustându-le la situația actuală a stagiarului.
La rândul său, formatorul trebuie să fie instruit pentru a dobândi o gamă largă de cunoștințe și abilități pentru a satisface nevoile de formare contemporană.
Deși formatorul joacă un rol indispensabil în acest proces, prin furnizarea activității didactic, este de asemenea important să menționăm cursantul, care reflectă această lucrare prin intermediul învăţare.

PROCESUL DE ÎNVĂȚARE DIDACTICĂ

Pentru ca funcționarea programelor de instruire să fie în condiții optime, există aspecte generale care trebuie luat în considerare, cum ar fi procesul de predare-învățare care va avea loc în înșiși.
Predarea și învățarea fac parte dintr-un singur proces care are ca scop instruirea participantului.

DIDACTICĂ
Înțeles mai legat de tehnica instructorului. Acesta vizează promovarea asimilării culturii. Predarea este un proces sistematic și organizat de transmitere a cunoștințelor, abilităților și experienței către prin diferite mijloace și metode, acestea pot fi expozitive, observaționale sau experimentale, printre altele alții.

ÎNVĂŢARE
Este procesul prin care participantul răspunde la acțiunea individului. Este ceva care apare în interiorul subiectului și se manifestă prin comportamente observabile. Aceasta înseamnă o schimbare în raport cu starea anterioară a participantului și poate apărea în cunoștințe, înțelegere, obiceiuri, abilități, interese, aptitudini și percepție, acest lucru va contribui la o eficiență mai mare în performanța lor funcții.
Predarea există pentru învățare, fără ea a doua nu se realizează în măsura și calitatea cerute; prin aceasta, învățarea stimulează, ceea ce, la rândul său, permite ca aceste două aspecte integrale ale procesului de predare-învățare să le păstreze pe fiecare particularitățile și particularitățile lor separat și în același timp formează o unitate între rolul de îndrumare sau de abilitare și activitatea capabil.
Procesul de predare-învățare este înțeles ca ansamblul de experiențe trezite de actele de comunicare care se desfășoară în contextele culturale dintre formatori și cursanți, primul fiind cel care acordă predarea și al doilea cel care primește învăţare.
Aceste acte apar în ambele direcții (printr-un mediu și folosind conținut specific), rezultând schimbări calitative ale participanților, manifestate prin achiziție și construirea de cunoștințe, dezvoltarea abilităților și abilităților, asumarea de atitudini și valori și, în general, creșterea stagiarului în conștientizarea și responsabilitatea lor în societate.
Practic se poate spune că acest proces constă din șase elemente fundamentale: formatorul, cei instruiți, mediul de comunicare, conținutul care trebuie comunicat, obiectivul urmărit și contextul în care apare (fizic, social și cultural).

Prin urmare, în cadrul instruirii, procesul de învățare este procesul complementar de predare. Învățarea este actul prin care stagiarul încearcă să capteze și să elaboreze conținutul prezentat de formator sau de orice altă sursă de informații. O realizează prin mijloace sau tehnici de studiu.
Acest proces de învățare se desfășoară pe baza unor obiective, care pot fi sau nu identificate cu cele ale instructorului și se desfășoară într-un context specific.
Pentru ca participanții să învețe mai eficient în timpul instruirii, există principii pedagogice care constituie un ghid de urmat.

Aceste principii sunt:

• Participare: Învățarea tinde să fie mai rapidă și să aibă efecte mai durabile atunci când elevul poate participa activ. Participarea încurajează participantul și permite mai mult din simțurile lor să intervină, consolidând procesul.
• Repetare: Deși nu este considerată foarte distractivă, este posibil ca repetarea să lase urme mai mult sau mai puțin permanente în memorie.
• Relevanță: Învățarea este sporită atunci când materialul care urmează să fie studiat are sens și este important pentru persoana care primește instruirea.
• Transfer: Cu cât este mai mare acordul programului de instruire cu cerințele poziției, cu atât este mai mare viteza în procesul de însușire a poziției și a sarcinilor pe care le presupune.
• Feedback: Feedback-ul oferă participanților informații despre progresul lor. Având în vedere acest lucru, stagiarii bine motivați își pot regla comportamentul, astfel încât să poată obține o învățare înaltă.

Pentru a utiliza în mod eficient principiile pedagogice, se folosesc tehnici de predare-învățare. Aceste tehnici sunt utilizate atât pentru formare, cât și pentru dezvoltare, totuși trebuie luați în considerare mai mulți factori. Nici o tehnică nu este întotdeauna cea mai bună; cea mai bună metodă depinde de:

• Eficiența costurilor
• Conținutul programului
• Caracterul adecvat al facilităților disponibile
• Preferințele și capacitățile persoanelor care vor primi cursul
• Preferințele și abilitatea antrenorului
• Principiile de învățare de utilizat

* Importanța acestor șase puncte depinde de fiecare situație.

Instructorul sau instructorul trebuie să selecteze tehnica pe care o consideră adecvată pentru a îndeplini funcția pe care o caută, aceasta trebuie să fie adecvată și relevant pentru materialul care trebuie utilizat, acesta ar trebui să consolideze sau să demonstreze principalul (punctele) principal (e) al Instruire. Adică, trebuie să alegeți metoda cea mai potrivită pentru învățarea sesiunii.
Cu toate acestea, în unele situații pot fi utilizate mai multe tehnici combinate, luând în considerare următorii factori determinanți:

• Subiectul
• Obiectivele
• Dimensiunea grupului
• Echipamentul disponibil
• Timpul disponibil
• Cel mai bun mod de a prezenta subiectul
• Cunoașterea pe care grupul o are despre subiect
• Tipul de pregătire pe care instructorul îl dorește.

O combinație de metode de învățare vă permite să variați ritmul și să mențineți interesul elevilor. participanți, ajutând la sublinierea diferitelor aspecte ale subiectului, cu care sesiunile vor fi mai mult efectiv.
Diferitele tehnici care pot fi aplicate pentru dezvoltarea unui program de instruire sunt:

FORUM

Este o expunere a unui subiect specific care este în general realizată de patru studenți: un întreținător și trei vorbitori. Este un subiect împărțit, în general în trei subteme, dar acest lucru nu înseamnă că numărul de vorbitori nu poate crește și nici că există mai multe subteme. Forumul este o expoziție de grup.

Un forum înseamnă un eveniment deschis publicului la care participă în mod informal diferiți vorbitori care se ocupă de același subiect. Forumul este echivalent sau similar cu congresul și simpozionul.

DISCUȚIE DIRECTĂ
Dezbaterea este o activitate orală care constă în discutarea unui subiect de către două grupuri:
Apărători și atacatori. Grupul de oameni care apără o problemă trebuie să fie convins de partea pozitivă, iar atacatorii trebuie să fie convinși de partea negativă. Primul reprezentant al grupului apărător ia cuvântul, apoi primul reprezentant al grupului atacator discută punctele lor de vedere, apoi al doilea membru al grupului de apărare, apără teza ridicată de partenerul său și discută punctele de vedere ale adversarului său și își ridică teza, astfel succesiv. Abordarea, apărarea și atacul trebuie să se facă cu fundamentele bune de sprijin.

În acest exercițiu, abilitățile sunt dobândite pentru a învăța să discute, pentru a respecta ideile altora, pentru a găsi adevărul și rațiunea acolo unde sunt fără egoism sau încăpățânare. De asemenea, înveți să fii nobil, sincer și loial.
Durata este în general de șaizeci de minute, dar uneori poate dura mai mult de o sesiune.
Ar trebui să existe un coordonator care să calmeze lucrurile atunci când membrii sunt foarte entuziasmați și să mențină discuția într-o ordine logică și să nu se abată de la obiectiv și subiect. La începutul ședinței, ar trebui să faceți o prezentare a subiectului sau o introducere, să introduceți, de asemenea, dezbateri și să explicați tehnica care trebuie urmată.
La finalul dezbaterii sau al controversei, secretarul va citi concluziile sau cele mai importante idei exprimate de grupurile de dezbatere. În general, dezbaterile sunt: ​​trei în favoarea problemei și trei împotrivă.

PHILLIPS 6.6
Această tehnică de lucru în grup, numită uneori „Tehnică de fracționare”, constă într-un schimb de idei, în grupuri mici de șase persoane, timp de șase minute dintr-un subiect ales în prealabil de același moderator, care poate fi profesor. Această tehnică este foarte potrivită pentru a fi aplicată la clasa de spaniolă, deoarece elevul, prin natura sa, este foarte dedicat vorbirii și expunerii propriei gândiri.
Vom asuma un curs de treizeci de studenți. Profesorul îl împarte în grupuri mici de câte șase elevi. Timp de șase minute fiecare grup vorbește despre o problemă care trebuie rezolvată; modul de raportare a unei lucrări citite, modul de notare a subiectului în spaniolă, cel mai bun mod de a obține cărți pentru bibliotecă, cum să înveți ortografia etc.
Fiecare grup își alege liderul sau raportorul, care, pe lângă faptul că ia notă de concluzii, se ocupă și de acordarea cuvântului și controlul timpului intervențiilor colegilor lor.
După șase minute, în care toți elevii au vorbit, întreaga clasă se întâlnește cu moderator și raportorul pentru fiecare grup raportează despre activitatea desfășurată și concluziile la care a ajuns a sosit.

CORRILLOS
Varianta Phillips 66 în care echipele sunt cuprinse între 5 și 9 persoane. Se folosește cartea huddle, care este un ghid pregătit de instructor și este folosit de fiecare echipă. Conține activitățile pe care participanții le vor desfășura.

PANOU
Un grup de oameni expune un subiect sub forma unui dialog în fața unui public; durata sa este de șaizeci de minute. Această tehnică este utilizată atunci când oamenii sunt bine versați în subiect și sunt dispuși să informeze publicul. Când publicul are aceleași experiențe ca experții. Atunci când într-un grup apare nevoia de a asculta alte persoane cu experiență pe același subiect.
Membrii sunt: ​​un coordonator, un secretar raportor și patru până la șase dezbateri. Secretarul trebuie să facă un rezumat al tuturor celor de mai sus. Din acest rezumat se discută auditoriul cu vorbitorii. Timpul de intervenție este de una până la două minute.

SEMINAR
Este orice activitate educațională în care participarea grupului și a instructorului este cheia și forma de bază.
Obiectivele sale sunt integrarea grupului și creativitatea acestuia pentru a analiza, discuta, selecta probleme, stabili propuneri. Avantajele acestei metode sunt implicarea grupului, dezvoltarea creativității lor, competența interpersonală, integrarea echipei, provocarea și participarea.
Se desfășoară în mod informal, permițând libertatea absolută de exprimare.
Pentru cele mai bune rezultate, grupul nu trebuie să depășească zece sau doisprezece participanți și este necesar un instructor, lider sau coordonator.
Studiul sistematic al unui subiect ridicat de un grup. Este adunarea unui număr mic de membri care se reunesc pentru a efectua cercetări pe un subiect ales. Este vorba despre obținerea de cunoștințe complete și specifice despre un subiect.
Membrii sunt subdivizați pentru lucrările concrete și expunerea subiectului. Ar trebui să dobândească cunoștințele din exterior într-un mod individual și apoi să le împărtășească colegilor lor de muncă. Ancheta este sfătuită de un specialist.
Prin urmare, munca unui seminar constă în investigarea, căutarea de informații, discutarea în colaborare, analizarea faptelor, prezentarea punctelor de vedere, reflectă asupra problemelor ridicate, confruntă criteriile într - un mediu de ajutor reciproc pentru a ajunge la concluziile temă. Membrii sunt nu mai puțin de cinci și nu mai mult de doisprezece. Directorul este un membru care coordonează lucrarea, dar nu o rezolvă personal. Un secretar ia act de concluziile parțiale și finale. Sesiunile de seminar durează de obicei două, trei, patru ore, șase exact, până când expunerea este clară și vorbește fără presiune de timp.
Seminarul poate funcționa zile și luni până la finalizarea lucrărilor sale. Planificarea unui seminar implică pregătirea și distribuirea atentă a lucrărilor, precum și sesiuni de evaluare pentru a determina eficacitatea muncii desfășurate.
În prima sesiune a seminarului, este planificată dezvoltarea sarcinilor. Vor fi prezenți toți participanții care vor fi apoi împărțiți în subgrupuri ale seminarului.
Durata seminarului depinde de numărul și profunzimea subiectelor care vor fi acoperite, precum și de timpul disponibil. Fiecare sesiune de seminar se încheie cu o sesiune pentru a rezuma și evalua munca.

SIMULARE SAU JOC DE AFACERI
Este o metodă utilizată în principal în formarea în cadrul companiei. Constă din exerciții de simulare în care participanții au posibilitatea de a îndeplini sarcini în condiții similare cu cele care apar în situația reală.
Acestea sunt structurate în așa fel încât participanții să își poată decide propriile cursuri acțiune, fără situații variabile și în raport cu diverse probleme prezentate prin joc.
Jocurile pot fi concepute în așa fel încât mai mulți antrenori să joace același rol și astfel să poată concura. Ele pot fi, de asemenea, concepute pentru a organiza echipe care reprezintă ipotetic companii concurente.
Participanții primesc o instruire extinsă în planificare, strategie, analiză a informațiilor și luarea deciziilor.

CONFERINŢĂ
Este una dintre cele mai vechi și mai practicate metode. În aceasta, instructorul efectuează întreaga parte activă, deoarece este o prezentare unilaterală; din acest motiv aplicarea și importanța sa actuală sunt limitate și au făcut obiectul unor critici serioase.
Deși este o metodă tradițională și are limitări serioase prin faptul că nu implică grupul, în orice caz, ea constituie un mijloc eficient de instruire, deoarece este orientat mai ales pentru a prezenta informații și are avantajul că, într-un timp scurt, este prezentată o cantitate mare de material informativ, deoarece nu există întreruperi ale specii.
Conferința este o prezentare făcută în fața publicului. Scopul său este de a informa, explica, convinge, incita turma etc. Fiecare conferință necesită un tratament atent și mai mult sau mai puțin profund. Viața actuală și viitoare a fiecărui student cere necesitatea de a susține prelegeri la fiecare pas. Conferința trebuie să ia în considerare următorii factori: expozantul, conținutul expoziției, circumstanțele expoziției, canalele de comunicare și publicul.
Expozantul: Un bun expozant încearcă să comunice mai multe idei decât cuvinte, deoarece știe că de cele mai multe ori ideile foarte importante își pierd valoarea din cauza abuzului de cuvinte fără prea mult conținut. Adică ar trebui să evite verbalismul.
Alegeți subiectul ținând cont de faptul că acesta ar trebui să trezească interes și să aibă surse de informații ușor de consultat. Realizați un plan de conferință luând în considerare introducerea, dezvoltarea și concluziile. Limbajul lor nu trebuie să fie ambiguu, ci concret și specific, corect și adecvat subiectului și publicului. Ar trebui să vorbiți la o viteză normală și să controlați tonul vocii. În plus, este necesar ca atunci când vă adresați publicului să priviți toți oamenii care îl compun și să evitați privirea în spațiu. Abilitatea sa intelectuală și stăpânirea subiectului determină seninătatea expoziției și motivează publicul.

SIMPOZION
Este un tip de conferință pe un anumit subiect în jurul căruia se adună opinii diverse. Metoda poate fi orală sau scrisă. Cu toate acestea, oral este mai frecvent.
Un simpozion este un grup de discuții, discursuri sau prezentări orale prezentate de mai mulți indivizi pe diferitele faze ale unui singur subiect. Timpul și subiectul sunt adesea controlate de un moderator. Dacă metoda este utilizată corect, discuțiile ar trebui să fie limitate la cel mult douăzeci de minute, iar timpul total al simpozionului să nu depășească o oră. Această formă de exprimare orală este foarte asemănătoare cu forumul. Membrii simpozionului se prezintă individual și succesiv timp de aproximativ cincisprezece sau douăzeci de minute. Ideile lor pot coincide sau nu, important este că fiecare dintre ele oferă un aspect particular al subiectului astfel încât, la sfârșitul acestuia, să fie dezvoltat relativ cuprinzător și cu cea mai mare profunzime posibilă.

INTERVIU
Viața socială și viața profesională solicită fiecărei abilități individuale educate pentru a intervieva pe alții și, la rândul lor, pentru a fi intervievați singuri. Acest lucru a devenit deja o necesitate pentru a fi intervievat; atunci când un student universitar urmează să-și primească diploma, trebuie să efectueze mai multe interviuri cu președintele tezei sale.
Când o persoană face sau spune ceva interesant sau ieșit din comun, alții merg să-l intervieveze, atunci când o persoană merge să candideze pentru o poziție, de obicei trebuie să fie supuși interviurilor.
Unele caracteristici ale interviului sunt:
· De obicei vorbesc doar două persoane.
· Există de obicei multe întrebări și răspunsuri în jurul unui singur subiect.
Interviul are un scop definit care poate fi: Obțineți informații, dați-le, ghidați.

TEHNICA DEMONSTRATIVĂ
Este cea mai obiectivă metodă de învățare rapidă și directă. Este aplicat pe scară largă în instrucțiunile tehnice din industrie.
Se bazează pe trei pași:

1. Oferiți informații despre cum să faceți o treabă de la instructor sau șef
2. Demonstrație practică a modului în care se desfășoară munca de către instructor sau șef
3. Finalizarea unei lucrări de către student sau participant.

Cel mai important avantaj al acestei metode de predare constă în verificarea și evaluarea imediată a rezultatelor sale.
Se desfășoară în cadrul operațiunilor normale de producție sau serviciu, scopul său principal este de a produce, iar scopul secundar este de a preda.

MASA ROTUNDA
Masa rotundă este alcătuită dintr-un grup de oameni care se întâlnesc pentru a studia o anumită problemă sau problemă. Studiul acestei chestiuni se face exclusiv prin discuții. Această activitate se bazează în întregime pe discuții. Atunci nu este o chestiune ca fiecare dintre membrii grupului să țină un discurs, ci mai degrabă să asculte punctele vedere asupra altora și discutați-le până când sunteți de acord cu ceva pozitiv, pentru a deduce unele recomandări sau acorduri.

METODA DE CAZ
Este cunoscută ca o metodă a Universității Harvard, pentru că acolo a fost creată.
Esența acestui lucru este prezentarea, în fața unui grup, a unei probleme sau a unui caz, pentru a o analiza, a o discuta și a aplica cunoștințele grupului într-o situație specifică. Cazul este o descriere a dezvoltării sau dezvoltării unei situații a companiei, care servește ca bază pentru analiză, în fiecare moment și moment în care trebuie luată o decizie.
Obiectivul său este ca elevii să învețe singuri, prin procese de gândire independente; care discern în rețeaua încurcată a problemelor umane principii și idei care au valabilitate durabilă și aplicabilitate generală.
Un alt obiectiv este de a ajuta elevii să-și dezvolte capacitatea de a-și folosi cunoștințele și creativitatea.
Un element important pentru succesul acestei tehnici este că cazul prezentat este din realitate sau este extrem de realist și obiectiv în concepția și elaborarea sa.

DRAMATIZARE
Această metodă, pe lângă instruire și predare, are un obiectiv de bază care este integrarea echipei de lucru bazată pe gestionarea și orientarea atitudinilor individuale și de grup.
Este vorba despre performanța participanților în situații specifice din viața profesională în companie și poate fi, de asemenea, situații sociale în afara organizației.
Obiectivul și beneficiul de bază sunt dezvoltarea atitudinilor relației umane. Prin reprezentarea diferitelor roluri, nu numai actorul, ci și grupul, dobândesc o implicare și un interes care permite creșterea, înțelegerea și dezvoltarea persoanei.
Este o metodă de interacțiune umană care leagă comportamentul realist de situații imaginare.

CITIREA COMENTARĂ
Instructorul conduce grupul să studieze și să analizeze un document pentru a-și înțelege, încurajând emiterea de opinii și comentarii de către cei instruiți.

BIBLIOGRAFIE

ü SILICEO Alfonso, Instruire și perfecționare a personalului, Mexic: 1995, Limusa Noriega Editores.
ü RODRIGUEZ Valencia, Joaquín, Administrarea modernă a personalului, Mexic: 2000, Ed. ECAFSA
ü WERTHER William B., Administrarea personalului și resurselor umane, Mexic: 2001, Ed. Mc Graw Hill.