Exemplu de nomenclatură compusă anorganică

nomenclatura compușilor anorganici: Compușii anorganici sunt combinații de elemente chimice, care au ca produs molecule în care se află combină majoritatea elementelor chimice, dar nu au ca bază a structurii lor principale atomii carbon. Aceasta nu înseamnă că nu există molecule anorganice cu carbon, ci că acestea nu au caracteristicile moleculelor organice.

De-a lungul istoriei, numeroase substanțe au primit diferite nume, dintre care unele au rezistat până în prezent. Acesta este cazul, de exemplu, cu substanța cunoscută sub numele de salfumán, spirt de sare, acid de mare sau acid muriatic. Substanța cunoscută din cele mai vechi timpuri, a avut diverse utilizări și nume diferite.

Confruntat cu această diversitate a denumirilor de compuși chimici și molecule și cu necesitatea de a avea reguli unificate utile tuturor oamenilor de știință, academicieni, studenți și industriași, în 1919 IUPAC (Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată: Uniunea internațională de chimie pură și aplicată), care este organismul însărcinat cu stabilirea numelor și simboluri ale elementelor chimice, precum și pentru a standardiza numele moleculelor și compușilor produse chimice.

IUPAC a admis două sisteme de denumire a compușilor chimici anorganici, care împreună cu sistemul tradițional sunt folosiți astăzi.

Nomenclatura tradițională:

Este cel mai vechi sistem, în prezent este utilizat în principal în comerț și în unele industrii tradiționale. Folosiți câteva sufixe pentru a indica diferența dintre substanțele formate din aceleași elemente în diferite combinații, folosind sufixul –oso pentru valențele inferioare și –ico pentru mai mult înalt.

• Exemplu: FeO: oxid feros; Credinţă₂SAU₃: Oxid feric; Credinţă₃SAU₄: Oxid feros-feric.

Nomenclatura stocului:

Utilizată pe scară largă pe parcursul unei mari părți a secolului al XX-lea, folosește cifrele romane pentru a identifica compuși cu structuri similare în care unele dintre elemente reacționează cu valențe diferite.

• Exemplu: FeO: oxid de fier (II); Credinţă₂SAU₃: Oxid de fier (III); Credinţă₃SAU₄: Oxid de fier (II, III).

Nomenclatura stoechiometrică:

Nomenclatura stoichiometrică este cea mai recentă și cea care este utilizată în principal în rândul cercetătorilor și al cadrelor universitare, de atunci are o structură mai simplă prin utilizarea prefixelor numerice care indică numărul de atomi sau ioni din fiecare substanță din moleculă.

• Exemplu: FeO: oxid de fier; Credinţă₂SAU₃: trioxid de fier; Credinţă₃SAU₄: Tetraoxid tri-fier

Scrierea formulelor chimice.

Ca parte a nomenclaturii, scrierea formulei chimice a unui compus trebuie scrisă urmând o anumită ordine a elementelor, iar citirea acestuia urmează și o regulă.

Cele mai electro-elemente pozitive sunt scrise mai întâi, iar ultimele elemente sau radicali care acționează cu valență electronegativă.

Exemplu: În cazul hidrogenului, atunci când se combină cu un nemetal pentru a forma un acid are o valență pozitivă, în timp ce nemetalul are o valență negativă. Deci, mai întâi se va scrie simbolul pentru hidrogen și apoi simbolul pentru clor: H⁺ + Cl^– = HCI.

În cazul unei hidruri, hidrogenul acționează cu o valență negativă, iar metalul are o valență pozitivă, astfel încât elementul metalic va fi scris mai întâi și apoi hidrogen: Na⁺ + H^– = NaH

În cazul unui radical, cum ar fi radicalul oxidril (–OH), acesta acționează întotdeauna cu valență negativă, deci va fi scris la sfârșitul formulei: Na⁺ + OH^– = NaOH

Modul de citire se face de la dreapta la stânga, adică elementul sau radicalul electronegativul dă tipul de compus în cauză, iar radicalul pozitiv componenta care afectează. În cazul acizilor, numele este dat în funcție de structura sa, deci conform acestei reguli este numit după element electro sau acid negativ, vor fi forme corecte, deși preferat este să-l numim acid, cu final –Hidric. În exemplele de mai sus, compușii vor avea următoarele nume:

HCI = clorură de hidrogen și acid clorhidric (acest lucru trebuie utilizat de preferință).
NaH = hidrură de sodiu.
NaOH = Hidroxid de sodiu.
În cazul unei sări.
FeCl₃ = Clorură ferică (tradițională), clorură de fier II (stoc), triclorură de fier (stoichiometrică).

10 Exemple de nomenclaturi ale compușilor anorganici:

1. H₂SW₄ (2 atomi de hidrogen + ion sulfat [SO₄])
Nomenclatura tradițională: ulei de vitriol, spirt de vitriol, acid sulfuric.
Nomenclatura stocului: Acid sulfuric.
Nomenclatura stoichiometrică: diacid sulfuric.

2. Cu₂SW₄. (2 atomi de cupru + ion sulfat).
Nomenclatura tradițională: vitriol, sulfat cupros.
Nomenclatura stocului: sulfat de cupru I.
Nomenclatura stoichiometrică: Dicobre sulfat.

3. Cu₂SW₄. (2 atomi de cupru + ion sulfat).
Nomenclatura tradițională: vitriol, sulfat cupros.
Nomenclatura stocului: sulfat de cupru I.
Nomenclatura stoichiometrică: Dicobre sulfat.

4. CS₂. (atom de carbon + 2 atomi de sulf).
Nomenclatura tradițională: sulfură de carbon.
Nomenclatura stocului: sulfură de carbon.
Nomenclatura stoechiometrică: disulfură de carbon.

5. NaOH. (atom de sodiu + ion hidroxil).
Nomenclatura tradițională: sodă caustică, hidroxid de sodiu.
Nomenclatura stocului: hidroxid de sodiu.
Nomenclatura stoichiometrică: hidroxid de sodiu.

6. Ba (OH)₂. (atom de bariu + 2 ioni hidroxil).
Nomenclatura tradițională: hidroxid de bariu.
Nomenclatura stocului: hidroxid de bariu.
Nomenclatura stoichiometrică: dihidroxid de bariu.

7. CuOH. (atom de cupru + ion hidroxil).
Nomenclatura tradițională: hidroxid de cupru.
Nomenclatura stocului: hidroxid de cupru I.
Nomenclatura stoechiometrică: hidroxid de cupru.

8. Cu (OH)₂. (atom de cupru + 2 ioni hidroxil).
Nomenclatura tradițională: hidroxid cupric.
Nomenclatura stocului: hidroxid de cupru II.
Nomenclatura stoechiometrică: dihidroxid de cupru.

9. AuOH. (atom de aur + ion hidroxil).
Nomenclatura tradițională: Hidroxid auros.
Nomenclatura stocului: hidroxid de aur I.
Nomenclatura stoechiometrică: hidroxid de aur.

10. Au (OH)₃. (atom de bariu + 3 ioni hidroxil).
Nomenclatura tradițională: hidroxid auric.
Nomenclatura stocului: hidroxid de aur III.
Nomenclatura stoichiometrică: trihidroxid de bariu.