Definiția Roman Centurion

Legiunile Romei Antice au fost o piesă cheie în extinderea civilizaţie Roman în lumea antică. După o victorie militară asupra unei regiuni cucerite, legionarii au început să construiască drumuri, poduri și apeducte. În cadrul legiunilor exista un grad militar de singular valoare strategică, centurionul.

Secolul roman și lanțul de comandă

Centurionul era ofițerul comandant al unui secol, o unitate militară care nu era formată dintr-o sută soldați, dar pentru optzeci (instituția militară a adoptat cuvântul secol, care a fost inițial legat de administrare civil).

Acest ofițer a avut sprijinul a trei colaboratori: optio a acționat ca locotenent direct al centurionului, tessararius era responsabil de Siguranță iar parolele și semnificația aveau responsabilitate să poarte steagul fiecărui secol.

Fiecare legiune romană a fost împărțită în diferite unități tactice cunoscute sub numele de cohorte. Toate legiunile aveau o ierarhie comenzi cu o structură foarte bine definită. În vârful comandamentului se afla împăratul. Primii miniștri erau cunoscuți sub numele de prefecți ai pretoriului și aveau cea mai mare responsabilitate militară. La un nivel următor se afla generalul, care putea fi pretor sau consul.

O altă figură importantă a fost Legacy, care echivalează cu gradul de comandant al legiunii. La un nivel intermediar erau ofițerii și centurionii.

Istoricii experți din lumea militară consideră că centurionul a avut un rol fundamental, întrucât funcția sa era să impună disciplina și eficiența în trupe, în special pe câmpul de luptă. Sutașii au avut mai multe categorii: cel mai înalt clasament a fost Primus Pilus, apoi au venit priorul Princeps, priorul Hastatus, Princeps ulterior și Hastatusul posterior.

Ca criteriu general, fiecare legiune avea 59 de centurioni.

Acces la statutul de centurion

Cei care au reușit să acceseze acest grad au făcut acest lucru în trei moduri diferite: promovarea internă în cadrul armatei, pentru să fi fost ales de membrii Senatului sau după o promovare de la garda pretoriană a propriului împărat.

Pe de altă parte, acești războinici trebuiau să îndeplinească anumite condiții prealabile: trebuiau să știe să citească și a scrie, trebuiau să aibă cel puțin 30 de ani, era necesar să demonstreze curaj și curaj pe câmpul de luptă și, logic, să fie cetăţean Român.

Fotografii: Fotolia - Laufer / Javier Cuadrado