Caracteristici ale narațiunii
Literatură / / July 04, 2021
Se numește narațiune pentru a raporta faptele sau evenimentele reale sau fictive, desfășurate pe o perioadă determinată, în care locurile, personajele, lucrurile și evenimentele sunt evocate într-un mod plauzibil și logic, încercând să capteze atenția privitorului asupra a ceea ce se vorbește sau scrie.
Narațiunile există de milenii, fiind la început orale, apoi scrise ulterior după invenția scrisului; poate că primele narațiuni au fost simple povești despre cum au fost viețile unor vânători sau războinici și cum și-au realizat faptele și așa mai departe, transformându-se în povești din ce în ce mai complexe în timp, transformând personajele din eroi în ființe supranaturale sau zei, inițiat astfel primele mituri, care ulterior au fost transformate în povești, religii și mituri, cu personaje și comploturi mai elaborate, care la început au fost transmise oral, iar mai târziu au devenit scrieri.
Vorbim despre o narațiune când cineva spune o poveste despre fapte și evenimente care pot sau nu să fie reale, într-o succesiune logică, pe un anumit timp și sens.
Pentru ca narațiunea să existe, este necesară o voce, care este cea care povestește povestea, și cineva care face narațiunea, care este numit narator, care poate fi unul dintre personaje și chiar protagonistul, precum și el pot fi, de asemenea, un observator al complotului, putând fi omniscient, adică știe ce se va întâmpla în complot și personajele se. Cine povestește, o poate face din diferite puncte de vedere, având în vedere cazul de a fi capabil să o facă subiectiv sau obiectiv.
Caracteristicile narațiunii:
Momente ale narațiunii.- Narațiunea are o introducere, care începe să ofere câteva detalii despre personajele, faptele sau evenimentele despre care este povestea; urmat de un nod sau punctul culminant, în care se păstrează atenția ascultătorului sau a cititorului. Aceasta este folosită în special în romane, nuvele și piese de teatru, precum și în narațiuni. radio sau televiziune, urmat de un deznodământ și un sfârșit, în care complotul se termină și este dat punctul final.
Cronică.- În cadrul narațiunilor, se fac cronici, care este de a face relatările evenimentelor care se întâmplă în cadrul poveștii sau al poveștii, în ordinea în care se întâmplă; în cronică, faptele sau evenimentele povestite pot fi sau nu reale, adică pot fi incluse evenimente, personaje sau evenimente complet fictive.
Variații temporale. Narațiunea se poate face cronologic, de la începutul evenimentelor, dar uneori este începe de la sfârșitul sau punctul culminant al situației, formând secvențe sau seturi de acțiuni. Însă lucrul obișnuit este de a referi faptele într-un mod cronologic, folosind expresii verbale prin care cine aude narațiunea o ia ca pe o poveste reală. Acest lucru este utilizat pe scară largă în romane și alte genuri pentru a oferi o imagine mai realistă complotului.
Instrument literar. Este o resursă utilizată pe scară largă în diferite genuri, cum ar fi biografii, istorie, povești, romane sau în texte științifice și academice, în care sunt tratate diverse teme, fiind un resursă cu care puteți explica, de exemplu, diferitele procese care au condus la o nouă descoperire, făcându-l un instrument auxiliar, ideal pentru texte expozitive sau argumentativ. Pe lângă faptul că este un instrument în literatură, este folosit și în alte domenii, cum ar fi jurnalismul radio sau de televiziune sau narațiunile sportive etc.