Concept în definiție ABC

Aleluia este un cuvânt care este folosit în două contexte diferite: în domeniul anumitor ritualuri religioase sau în limbajul cotidian. În ceea ce privește originea sa etimologică, aleluia provine din ebraica allelu Yah, care ar putea fi tradusă ca laudă pe Yahweh sau laudă pe Dumnezeu.

Sensul religios al termenului

În religiile monoteiste există un zeu creator și atotputernic. Așa se întâmplă în creștinism, iudaism și islam. În acest fel, credințele monoteiste înțeleg că, deoarece există un singur zeu adevărat, credincioșii trebuie să-l venereze și să-l iubească mai presus de orice. Pentru a exprima adorare și Eu respect față de figura lui Dumnezeu este logic să folosești un termen de laudă. Astfel, dacă luăm creștinismul ca referință, cuvântul aleluia îndeplinește funcția de manifestare bucurie pentru rolul lui Dumnezeu printre oameni.

Exclamația aleluia apare frecvent în Biblie, dar și în cântece și în momente de sărbătoare în timpul anumitor acte liturgice. Pronunțarea cuvântului aleluia implică faptul că credinciosul este pe deplin mulțumit și fericit pentru că simte prezența lui Dumnezeu în sufletul său. În consecință, o exclamație de aleluia indică o apreciere a lui Dumnezeu și un sentiment de împlinire și fericire.

Sensul non-religios

Dacă cineva spune într-un mod exclamativ „aleluia, am făcut-o” nu menționează o frază religios, dar își exprimă pur și simplu bucuria de a fi realizat ceva, de obicei un fel din realizare personal (de exemplu, promovarea unui examen important).

Cuvântul aleluia indică bucurie și satisfacție și, în acest sens, seamănă cu sensul religios al termenului. Ce expresie de satisfacție, cuvântul aleluia are altul nuanţădeoarece transmite o ușurare specială după ce a atins un obiectiv important (exclamarea de aleluia este un mod de a spune „în sfârșit” într-un mod mai expresiv și cu o intensitate mai mare emoţional).

Termeni de origine religioasă în limbajul cotidian

Cuvântul aleluia ne servește pentru a ne reaminti că în spaniolă multe cuvinte de origine religioasă au ajuns să se adapteze la comunicare de zi cu zi și nu mai avea conotație religios primitiv. Există multe exemple care ilustrează acest fenomen: acolit, prozelitism, taur, breviar, caritate, eretic, martir sau iad.

Pe concluzieAm putea afirma că limbajul religios depășește fenomenul religios în sine. În orice caz, atunci când se utilizează un cuvânt, este necesar să îi cunoaștem toate semnificațiile și, bineînțeles, semnificația etimologică.

Fotografii: iStock - mashuk / Aldo Murillo