Definiția patrimoniului cultural

Conceptul de moștenire cultural desemnează moştenire de natură culturală care corespunde unei comunități date și care ca atare este protejată și comunicată atât generațiilor prezente, cât și celor care vor veni.

Unele monumente istorice, rămășițe arheologice sau tradiții populare au o valoare atât de mare încât sunt considerate Patrimoniu Cultural al Umanității. Această denumire există oficial din 1972, când UNESCO a ajuns la un acord pentru acordarea acestei distincții.

exista instituții local și internațional care are misiunea de a identifica, clasifica și îngriji acele bunuri care sunt considerate ca fiind de neprețuit pentru un oraș, o regiune, o comunitate sau pentru întreg umanitate. Datorită acestei protecții, aceste active contribuie la transmiterea și menținerea vie a culturii trecute a unei comunități, în special pentru care, din cauza unei probleme temporare, nu au putut fi martori, în timp ce posibilitatea de a le vizita sau studia le permite să aibă un experienţă direct al aceluiași, un acces direct.

O recunoaștere orientată spre conservare

Organizația Națiunilor Unite pentru Educaţie, Știință și cultură, mai cunoscută prin abrevierea sa: UNESCO , este o agenție specializată a Națiunile Unite că de la înființarea sa a avut ca scop să contribuie la pace și Siguranță la nivel mondial prin promovarea educației, științei și culturii și a tot ceea ce le este inerent. Între timp, din anii șaptezeci ai secolului trecut, Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului cultural și natural mondial este preocupat de identificarea și protejarea celui mai valoros patrimoniu cultural și natural din lume, pentru a-l păstra pentru generațiile viitoare.

Documentele oficiale UNESCO subliniază necesitatea de a asigura non-dispariția patrimoniului cultural. Protecția dvs. și conservare sunt necesare pentru combaterea degradării sau a eventualei sale dispariții definitive.

Spațiile naturale pot primi, de asemenea, această distincție, deoarece unele formațiuni geologice sau biologice au o valoare extraordinară și unică.

Când se realizează această recunoaștere, se adoptă tot felul de măsuri, cum ar fi reabilitarea locului, promovarea acestuia, precum și garanții pentru conservarea acestuia.

Patrimoniu cultural imaterial

De la origini până în prezent, conceptul de patrimoniu cultural nu a încetat să evolueze. În ultimii ani, noțiunea de intangibil a fost încorporată pentru a se referi la tot acel patrimoniu care nu poate fi localizat într-un spațiu specific, dar este un expresie trăiește din cultura unui popor. Astfel, anumite acte festive, tradiții orale sau utilizări sociale primesc această etichetă.

Exemple ilustrative

În Mexic există numeroase exemple de patrimoniu cultural, cum ar fi zona monumentelor istorice din Tlacotalpan sau orașul istoric fortificat Campeche. Rezervația El Pinacate și Gran Biosphere Deşert de Altar este un eșantion de patrimoniu natural.

În Peru, festivalurile de carnaval din Ayacuchano, dansul Huaconada sau festivalul Corpus Christi din Cuzco se remarcă ca exemple de patrimoniu imaterial.

În Spania se remarcă Catedrala din Burgos, Alhambra din Granada și Casa Milà din Barcelona.

În Argentina putem menționa misiunile iezuiților din Guarani sau Cueva de las Manos del Río Pinturas ca exemple de patrimoniu cultural.

Evident, pentru a obține această recunoaștere, trebuie îndeplinite cerințele solicitante, precum și o evaluare de către experți. În majoritatea țărilor există instituții asociate patrimoniului cultural (în cazul Spaniei este Consiliul patrimoniului istoric).

Subiecte în patrimoniul cultural