Definiția Linguistic Sign

lingvistică este disciplina studiind facultatea de limba a ființelor umane și a sistemului de semne pe care îl folosesc pentru a comunica. Fondatorul lingvisticii a fost elvețianul Ferdinand de Saussure (1857-1913), care a conceput limba în diferitele sale dimensiuni: ca o realitate care face parte din întregul societate, ca o abstractizare mentală care ne permite să identificăm ce ne înconjoară și ce ni se întâmplă și, în cele din urmă, ca o serie de coduri și convenții (de exemplu, regulile gramatical).

În consecință, lingvistica studiază limba ca instrument al comunicare și ca sistem de semne.

Ideea fundamentală a semnului lingvistic

Ideea unui semn lingvistic cuprinde două dimensiuni mentale strâns legate: este un concept și, în paralel, un sunet asociat acestuia. Astfel, conceptul este partea abstractă a semnului lingvistic, în timp ce sunetul este o amprentă mentală care rămâne în creierul nostru. Între concept și sunet există o relație reciprocă.

Cu alte cuvinte, conceptul sau semnificat și sunetul sau semnificantul interacționează în mintea unui vorbitor. Să ne imaginăm un nor, semnificantul se referă la succesiunea de sunete pe care le folosesc pentru a face referire la nor (avem o memorie despre cum sună acest cuvânt care deja am auzit ocazional) și, în același timp, semnificația norului se referă la setul de caracteristici generale care constituie un nor (culoarea, forma și mărimea).

Rolul semnelor lingvistice atunci când vorbim

Când vorbim, au loc trei fenomene diferite. Primul este procesul psihic, în care conceptele declanșează o imagine sau o urmă acustică (în acest proces creierul transmite organelor de fonație o impuls corelativ cu imaginea acustică). Apoi are loc un proces fizic, prin care undele sonore se propagă de la gură la ureche și când se aude o imagine acustică, creierul identifică sunetul și îl asociază cu conceptul. În ultimul proces, conceptul mental merge în sens invers, adică de la minte la rostirea unui cuvânt.

Potrivit lui Saussure, semnul lingvistic este asocierea unei idei sau a unui concept cu o formă sonoră sau scrisă. Astfel, oricine vorbește spaniola asociază cuvântul creion cu o anumită imagine. În acest fel, atunci când spunem cuvântul creion, ne gândim la o serie de idei legate între ele (o bucată alungită de lemn cu o bucată de grafit în interior și care servește la a scrie).

Procesul mental prin care asociem o semnificație unui semnificant are o serie de trăsături:

1) există o liniaritate, deoarece cuvintele nu sunt pronunțate simultan,

2) există o articulare a sunetelor (moneme, morfeme și lexeme) și

3) există o arbitrar (relația dintre semnificant și modificările semnificative în fiecare limba, în așa fel încât semnificantul să fie diferit în fiecare limbă, dar semnificația sa rămâne aceeași).

Fotografii: Fotolia - Agsandrew / Lorelyn Medina