Concept în definiție ABC

Termenul Neo liberal se referă la tot ce se găsește legat sau este tipic neoliberalismului.

Ceea ce este tipic neoliberalismului și susținător al acestei tendințe economice care apără tehnocratul, se concentrează pe macroeconomic și propune o intervenție minimă a statului

Și, pe de altă parte, el va fi numit Neoliberal susținător individual al neoliberalismului.

Neoliberalism este un politică economic care pune accentul pe tehnocratic și macroeconomic, prefăcându-se reduce cât mai mult posibil intervenția statului în tot ceea ce privește economicul și socialul, prin apărarea pieței libere capitaliste ca cel mai bun garant al Echilibru instituțională și creșterea unei țări.

Origini și semne distinctive

Dezvoltat din 1940, neoliberalismul, promovează Renaştere a liberalismului clasic, deși propune o poziție și mai extremă, pentru că susține abținerea totală a statului, în special în economie de piata.

economie Este considerat principalul motor al progresului umanității și, prin urmare, restul aspectelor vieții trebuie să fie subordonate acestuia, inclusiv cel politic.

Între timp, dacă statul deține companii, ceea ce va promova un guvern neoliberal la preluarea puterii va fi vânzarea acestora către companii private, deoarece consideră că managementul unui sector privat este mai eficient decât cel al statului, care este de obicei câștigat de corupție, atunci când este proprietarul companiilor privat.

Desigur, există excepții, dar o mare parte din guvernele lumii, în special cele cu profil populist sau cele clasificate ca fiind Social-democrații, când vin la guvern, și datorită amprentei managementului lor, propun printre altele recuperarea companiilor stat pentru a le gestiona în sine, și există tendințe de a se împiedica, deoarece corupția și lipsa de adecvare în loc de munca.

Adică, în aceste cazuri, care sunt antipodele neoliberalismului, statul este considerat marele și singurul executant în toate domeniile și pentru Desigur, este refuzat și este practic interzis oricărei companii private să gestioneze orice problemă pe care o consideră că ar trebui să fie în mâinile condiție.

Acest tip de guvern demonizează neoliberalismul și practicile sale și într-o anumită măsură, acesta din urmă face același lucru cu acea ingerință excesivă a statului în fiecare aspect al guvernelor cu caracteristicile menționat.

Liberalismul clasicPe de altă parte, este un curent filosofic cu aspecte din planurile sociale, politice și economice, care a apărut odată cu Iluminismul secolului al XVIII-lea , care a fost promovat cu Revolutia Franceza. Una dintre cele mai proeminente referințe, Adam smith, a propus ca. statul nu ar trebui să intervină în probleme economice, întrucât va fi rearanjat, creșterea sau scăderea prețurilor produselor, în funcție de creșterea cererii sau scăderea ofertei sau invers.

Apoi, având în vedere eșecul modelului liberal, Socialism El și-ar impune ideea de intervenționism de stat pentru a întoarce lucrurile, redistribuind nedrept bunurile în mâinile câtorva. Una dintre cele mai faimoase măsuri ale sale a fost creșterea impozitelor asupra persoanelor fizice mai bine poziționate din punct de vedere economic astfel să poți proteja cele mai umile clase și că acestea nu sunt cele care plătesc, de asemenea, viața bună a unor persoane foarte putini.

Odată ce comunismul eșuează, neoliberalismul va apărea cu mare forță, cerând să se bucure de dreapta proprietate privată, cândva criticată de comuniștii mai fundamentalisti.

Neoliberalismul susține că bunăstarea socială va fi realizată în virtutea concurenței, care va scădea prețurile dacă acestea sunt ridicate sau le va crește dacă sunt foarte mici.

Politicile macroeconomice propuse de liberalism sunt: politici monetare restrictive (creșterea ratelor dobânzii sau reducerea masei monetare pentru a reduce inflația și a evita o devalorizare), politici fiscale restrictive (creșteți impozitele pe consum și reduceți cele corespunzătoare producției și veniturilor), liberalizare (atât din comerț, cât și din comerț investiții), privatizare (Companiile de stat vor intra în mâinile private pentru a câștiga eficiență) și dereglementare (reducerea legilor la minimum pentru a stimula economia).

Susținătorii și detractorii

Ca și în cazul tuturor tendințelor sociale, filozofice, politice și, evident, economice, există voci în favoarea și voci împotriva... În cazul neoliberalismului putem găsi mulți detractori care susțin că este o propunere absolut dezechilibrată și că contribuie la nedreptatea socială tocmai pentru că nu garantează sau nu are grijă să garanteze implementarea politicilor sociale misiunea de a pune capăt inegalitate socială sau cel puțin reduce-o cât mai mult posibil.

Oponenții neoliberalismului consideră că acest tip de sistem nu face decât să lărgească decalajul diferențelor sociale existente în aproape toate societățile și mai ales în cele mai puțin dezvoltate unde această ultimă întrebare devine mai dificilă de mai sus.

Și de partea apărătorilor acestui curent, printre argumentele lor fundamentale se numără că numai prosperitatea economică va ajunge într-un context în care statul nu intervine cel mai puțin posibil.

Subiecte în Neoliberal