Eseu despre Iliada

Eseu despre Iliada

Mituri și adevăruri ale Iliadei: lucrurile care sunt ascunse în război

The Iliada Este unul dintre textele cel mai vechi din Occident și asta spune mult mai multe despre cultura noastră decât se vede. Acest epic din Grecia antică și atribuită lui Aeda Homer (s. VIII a. C.), același compozitor al Odiseea, relatează evenimentele din ultimul an al războiului troian: un conflict legendar în care cetățenii orașului anatolian Troia, situat în Asia Mică și o alianță gigantică de orașe-stat grecești, inclusiv Atena puternică, Salamina, Argos, Micene, Arcadia, Etolia, Creta, Rodos și Lacedaemon.

Acest război, care în teorie a durat aproximativ zece ani, timp de secole a ocupat un loc central în imaginația Vest, și era obișnuit să se atribuie evenimentelor sale explicația multor probleme politice, religioase și sociale ale Antichitate.

Istoricul grec Herodot (484-425 î.Hr. C.) a situat în ea originea vrăjmășiei legendare dintre greci și perși, în timp ce romanii, împinși de imaginația lui Virgilio (70-19 î.Hr.). C.), s-au considerat moștenitori (și răzbunători) ai părții învinse, cea a troienilor. Toate acestea în ciuda faptului că, cu siguranță, este greu de știut cu certitudine dacă s-a întâmplat cu adevărat și cu atât mai puțin dacă s-a întâmplat cu adevărat așa cum se spune.

Dacă consultăm izvoarele antice grecești, nu poate exista nicio îndoială că a fost un eveniment luat în considerare adevărat, și mult mai mult decât atât, pentru fundamental în modul de înțelegere a istoriei cetățenilor din helix.

Însuși Herodot a considerat că ar fi avut loc în jurul anului 1250 î.Hr. C., în timp ce Eratostene, acel celebru filosof grec care a calculat rotunjimea Pământului, l-a datat între 1194 și 1184 î.Hr. C., iar dacă mergem la Cronica de la Paros, acea cronologie greacă care acoperă din 1581 a. C. până în 264 î.Hr C., vom ajunge la concluzia că războiul troian a avut loc între 1219 și 1209 î.Hr. C.

Acest lucru este și mai complicat dacă ne gândim că și existența lui Homer însuși este o chestiune de dezbatere. Există multe ipoteză in privinta lui Biografie: că era un sclav orb, că era descendent al prizonierilor de război, că s-a născut în Chios, Colofon sau în Atena, sau în Argos, sau în Rodos, sau în Cumas, sau în Pilos, sau în multe altele orase. Numele său invită la speculații: Homers ar putea fi o variantă de ionic Homaros, care se traduce prin „ostatic” sau „garanție”, deci poate că nu era un nume, ci o denumire de vreun fel.

Adevărul este că într-o perioadă în care scrisul formal nu exista, Homer (sau cei cărora astăzi le atribuim acest nume) s-a dedicat culegerii unei tradiții orale de povești și cântece, să compună cele două poeme ale sale epice (sau cel puțin singurele care au supraviețuit trecerii timpului) și un set de imnuri despre originea zeilor și a eroilor, pe care astăzi le cunoaștem ca Imnuri homerice.

Lăsând deoparte adevărul istoric

Adevărul istoric, în orice caz, fie al poetului, fie al evenimentelor povestite în Iliada, nu este la fel de important ca modul în care au fost numărate. La urma urmei, războaiele au existat de când există omenirea și au fost întotdeauna crude, tragice, sângeroase și au schimbat de foarte multe ori destinul populatiilor întreg. Dar în cazul Iliada, conflictul se datorează în principal acțiunilor unei femei: Elena, fiica lui Zeus și cea mai frumoasă femeie din Grecia, cunoscută istoriei drept Elena din Troia.

Helena, ca și Eva iudeo-creștină, a purtat vina pentru nenorocirea oamenilor de-a lungul secolelor. Mitul spune că Helena, născută împreună cu frații ei Castor și Pollux din iubirile lui Zeus cu Leda, fiica regelui Etoliei, a fost recunoscută și dorită pentru frumusețea ei din secole din timp. Atat de mult, incat atunci cand era suficient de mare pentru a se casatori, petitorii ei din diferite regate grecesti erau numerosi, printre care tanara l-a ales pe Menelaus, rege al Spartei miceniene. Dar soarta a vrut ca ceva timp mai târziu un prinț troian să-i viziteze în Sparta: Paris Alexandru, favoritul lui Afrodita, zeița pasiunii, și că tânărul, îndrăgostit nebunește de Helena, a decis să o ia cu el la toate coasta.

Versiunile nu sunt de acord, tocmai, cu privire la sentimentele Helenei. În unele versiuni, femeia a fost și victima zdrobirii și a scăpat cu Paris de bunăvoie, în timp ce în altele a fost răpită și răpită de tânărul troian.

În orice caz, Helen și Paris au fugit în Troia, iar apoi Menelau și ai lui fratele Agamemnon, dar troienii au refuzat să o returneze (sau, din nou, ea însăși a refuzat întoarcere). Confruntați cu o astfel de insultă, liderii greci și-au chemat aliații pentru o campanie militară pentru a asedia Troia, a recupera pe Elena și a captura suficiente comori pentru reparații.

Desigur, este posibil ca Elena din Troia să nu fi fost altceva decât un simbol al lăcomiei umane și al poftei de putere. La urma urmei, războaiele dintre orașe și regate de pe țărmurile Mediteranei au fost o constantă în antichitate și romanii înșiși au întreprins ulterior lupta împotriva Greciei, căutând dominația comercială și culturală a regiunii. Astfel, căderea Troiei în mâinile grecilor va fi un motiv recurent în Descriere de război în cele mai vechi timpuri.

Referinte:

• „Eseu” în Wikipedia.
• „Iliada” în Wikipedia.
• „Iliada, războiul tuturor” de Guillermo Altares în Tara (Spania).
• „Iliada” în Enciclopedia de istorie mondială.
• „Iliada (poeme epic de Homer)” în Enciclopedia Britannica.

Ce este un eseu?

The Test e o genul literar al cărui text se caracterizează prin a fi scris în proză și prin abordarea liberă a unei teme specifice, făcând uz de argumente și aprecierile autorului, precum și resursele literare și poetice care fac posibilă înfrumusețarea operei și sporirea trăsăturilor estetice ale acesteia. Este considerat un gen născut în Renașterea europeană, fruct, mai ales, din condeiul scriitorului francez Michel de Montaigne (1533-1592), și că de-a lungul secolelor a devenit cel mai folosit format de exprimare a ideilor într-un mod structurat, didactic și formal.

Urmărește cu: