Concept în definiția ABC

Acest cuvânt provine din greacă și înseamnă literal dispersie. În istoria poporului evreu, conceptul de diaspora este folosit pentru a se referi la dezintegrarea voluntară a poporului evreu în secolul al III-lea î.Hr. C în perioada romană, când din motive demografice au decis să se mute în alte teritorii, precum Cartagina, Egipt, Libia sau Imperiul Persan.

Trebuie menționat că ideea de diasporă nu trebuie confundată cu una foarte asemănătoare, galut. În timp ce galut este exilul forțat al evreilor de-a lungul istoriei sale, diaspora face aluzie la procesul de dispersie geografică.

Este, așadar, două împrejurări similare și din acest motiv cuvântul diaspora este cel mai folosit pentru a se referi la ambele fenomene.

Conceptul de diaspora este legat de evreii care locuiau dincolo de teritoriul Ierusalimului

În antichitate, evreii erau împărțiți în două grupuri: cei care locuiau în Ierusalim și își practicau religia cu criterii tradiționale și cei care erau integrați în alte culturi. Aceștia din urmă vorbeau, în mod normal, mai multe limbi și erau persoane educate care desfășurau comerț sau o activitate profesională recunoscută. Evreii din diaspora își păstrau ritualurile religioase în sinagogi.

Pe de altă parte, ei și-au ajutat financiar frații lor evrei care locuiau în Ierusalim. La acea vreme, romanii mențineau o anumită toleranță față de credințele și cultura evreilor din diaspora. În acest sens, Senatul Roman a autorizat diferitele comunități evreiești pentru a-și menține structura organizatorică internă în diferitele sinagogi. Prin urmare, evreii din diaspora își puteau practica riturile fără a intra conflict cu autoritate Român.

Expulzarea evreilor din Spania în secolul al XV-lea este unul dintre cele mai cunoscute episoade ale diasporei.

În 1492 evreii spanioli sau sefarzi care nu doreau să se convertească la creștinism au fost expulzați din țară. Monarhii Catolici au fost cei care au dat ordinul expulzării lor, dar cel care a promovat-o cu adevărat a fost Tribunalul Sfântului Loc de munca al Inchiziţiei.

Există mai multe motive care explică acest fapt: impunerea unității religioase în Spania, confiscarea a bunurilor evreilor pentru a spori cuferele statului şi respingerea unei părţi a societăţii faţă de populatie fasole. În orice caz, expulzarea lui a produs o nouă diasporă. Evreii expulzați s-au dispersat în teritorii foarte diferite: Africa de Nord, Imperiul Otoman, Țările de Jos și America Latina.

Mulți dintre sefarzii de origine spaniolă care au fost nevoiți să emigreze și-au păstrat Vamă și credințe. De fapt, după mai bine de 500 de ani, limba sefardă sau iudeo-spaniolă este încă vorbită în unele părți din Israel, Turcia și alte teritorii mediteraneene. În ultimii ani, statul spaniol a acordat naționalitatea spaniolă tuturor sefarzii care au aplicat pentru aceasta. Odată cu acordarea naționalității spaniole, intenția este de a repara nedreptate istoria care a fost comisă împotriva evreilor în secolul al XV-lea.

În prezent, statul Israel are un minister al Afacerilor Diasporei

Acest instituţie promovează tradițiile ebraice în toate comunitățile evreiești din întreaga lume. Această inițiativă își propune să consolideze identitate a poporului evreu.

Foto: Fotolia - Morphart