Definiția diversității lingvistice

Să ne gândim o clipă la planeta noastră. Dintre miliardele de locuitori toți vorbesc unii limbă prin care comunică în cadrul unei comunităţi de vorbitori. Există mii de limbi și această mare varietate este ceea ce alcătuiește diversitatelingvistică.

Limbile nu sunt entități statice, ci sunt realități vii și dinamice. De fapt, limbile se dezvoltă și chiar dispar. Așa a fost cazul latinei, limba Imperiului Roman care evolua în diferitele sale variante până la să devină o limbă nouă, cum ar fi franceza, spaniola sau italiana, toate fiind înrădăcinate latin.

Fiecare limbă are o comunitate de vorbitori, un vocabular și un mod de a exprima realitatea. Toate acestea factori Sunt modificabile și se schimbă în timp, așa că limbile înseși se schimbă. Spaniola secolului XXI și cea vorbită în Evul Mediu Au elemente în comun și, de asemenea, diferențe mari, deoarece aceleași cuvinte capătă noi sensuri.

Diversitatea lingvistică este unul dintre subiectele de studiu ale lingviștilor, cercetătorilor și analiștilor fenomenului limbajului. Unul dintre cele mai controversate aspecte este

coexistenţă printre locuitorii unei comunități care folosesc mai mult de o limbă. Această diversitate este o sursă de controversă atunci când un grup care utilizează o limbă încearcă să se impună celor care comunică într-o altă limbă. Rivalitatea între grupuri cu limbi diferite este un fenomen mondial și se desfășoară din timpuri imemoriale.

Două sau mai multe limbi pot coexista fără conflict, chiar dacă una este majoritară, iar cealaltă sau celelalte nu sunt. Diversitatea lingvistică nu implică neapărat o confruntare. Poate fi, de asemenea, un motiv de îmbogățire culturală. Acest fenomen are loc în unele orașe mari precum New York, unde o limbă majoritară precum engleza împarte același spațiu cu chineza, spaniola sau rusa.

În aceeași limbă apare și ideea de diversitate lingvistică. Spaniola are o mare varietate de ture, expresii sau accente, iar un peruan se înțelege perfect cu un mexican, deși unele cuvinte provoacă confuzie. A împărtăși o limbă înseamnă că există asemănări și, de asemenea, diferențe. Din unele abordări lingvistice se apără ideea unificării variantelor unei limbi și se propune un model standard pentru vorbitori. Această tendință apare în mass-media comunicare, în care se evită utilizările locale sau dialectale ale unei limbi. Alte abordări lingvistice consideră că celorlalți nu trebuie impusă o modalitate standard și fiecare variantă trebuie folosită cu deplină libertate.

Diversitatea lingvistică ca dezbate și subiect de controversă arată că comunicarea umană este în permanență conflict; Este o sursă de confruntare și, în același timp, aceeași diversitate ne îmbogățește. Și nu trebuie uitat că în vremea lui a fost inventată o nouă limbă (Esperanto) cu intenția ca omenirea să aibă o limbă comună. Propunerea a eșuat pentru că cu siguranță ne place să trăim în Turnul Babel.

Subiecte în diversitatea lingvistică