Concept în definiția ABC

Cuvântul pozitivism are două utilizări recurente.

Tendință pentru acele lucruri care ne fac activitățile mai practice, confortabile și utile

Pe de o parte, pozitivismul se dovedește a fi acea tendință, aproape s-ar putea spune înnăscută, că prezentăm ființe ființele umane să caute acele lucruri care se dovedesc a ne face activitățile, oricare ar fi ele, mai practice, mai confortabile și unelte.
Trebuie să spunem în acest sens că pozitivismul în acest sens este a atitudine, o înclinație spre viață care știe cu siguranță să ne simplifice existența. Faptul de a aborda acele probleme care ne pot aduce confort și utilitate nu va fi doar un fapt, ci acea atitudine față de viață ne va aduce beneficii.

Curent filosofic care propune ca cunostintele stiintifice vor fi viabile doar prin afirmarea pozitiva a teoriilor obtinute prin metoda stiintifica

Și pe de altă parte, pozitivismul se mai numește și așa curent filozofic creat de sociologul francez, considerat părintele și inventatorul

Sociologie ca știință, August Comte și filozoful britanic John Stuart Mill la începutul secolului al XIX-lea și că cunoașterea Omul este acea cunoaştere de tip ştiinţific care va fi viabilă doar prin afirmarea pozitivă a teoriilor obţinute prin cel metodă științifică. Între timp, în a doua jumătate a secolului menționat mai sus, noul sistem filozofic va prevala și se va răspândi în aproape toată Europa.

După ceea ce au considerat Comte și Mill, Toate activitățile filozofice și științifice trebuie desfășurate cu sprijinul unei analize concrete și aprofundate a fiecărei situații și coroborate prin experiența fiecăreia..

Consecința revoluției franceze

Nu a fost deloc o coincidență faptul că pozitivismul a apărut în Franța și că a făcut acest lucru în timpul care a făcut-o (secolul al XIX-lea), deoarece pozitivismul a fost una dintre numeroasele consecințe pe care le-a generat cel Revolutia Franceza a avut loc la sfârşitul secolului precedent. Din acest eveniment politic, social și economic revoluționar, ființa umană și comunitatea s-au transformat în obiecte științifice.

Auguste Comte, părintele pozitivismului

Lui Comte, de altfel, îi plăcea să definească acea epocă a apariției acesteia circulaţie ca o etapă pozitivă, în care umanitatea este protagonistă și în care doar ceea ce este real, ceea ce există, contează, așa este cazul faptelor și nu presupuselor entități supranaturale. Est gând special l-a determinat pe Comte să respingă și să critice metafizică și s-a proclamat în favoarea matematicii și a științei empirice. Le-a propus chiar o ierarhie, cu sociologia în vârful piramidei, urmată de biologie, chimie și fizică, apoi mecanică și matematică.

O mare parte din munca acestui sociolog, printre care pozitivismul este inclus în mod proeminent, a fost reflectată într-o lucrare de autorul său binecunoscut: The Course of Filozofie Pozitiv.

Caracteristici principale

Dintre trăsăturile sale cele mai remarcabile, putem evidenția următoarele: promovează monismul ideologic, fapt care presupune existenţa unei singure metode ştiinţifice care va fi împărtăşită de toate ştiinţele, deoarece deşi este un diversitate a obiectelor, metoda prin care sunt cunoscute este una, explica faptele, fenomenele, prin legi universale și generale și Forma cunoașterii inductive predomină mai presus de toate lucrurile, respingând în mod categoric tot ceea ce nu a fost cunoscut anterior sau obiectivat.

Când vine vorba de istorie, pozitivismul va face ca dovezile documentate să prevaleze mai întâi, eliminând interpretări care tind de cele mai multe ori să se generalizeze, atunci și ca o consecință a acestei întrebări este că lucrările care sunt efectuate cu spiritul curentului pozitivist au un număr important de documente şi foarte puţine sinteze interpretative despre subiecte acoperite.

Subiecte în pozitivism