Concept în definiția ABC

Materializarea iluziilor antisemite ale naziștilor și ale simpatizanților lor din 1933 până la sfârșitul celui de-al doilea Războiul Mondial, a rămas în istorie cu numele explicit de Holocaust, un termen a cărui traducere în ebraică este Shoah.

Ca Shoah sau Holocaust este cunoscut masacrul a peste șase milioane de evrei comis în Europa de al Treilea Reich cu ajutorul diferitelor state aliate și a miilor de antisemiți din țări ocupat.

Instrumentul principal în mâinile naziștilor pentru a comite această atrocitate, și poate cel mai cunoscut, au fost lagărele de concentrare și moarte, dar nu a fost singurul.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că dacă comunitatea evreiască era ținta principală a nazism în Europa să „curățeze” etnic, iar după credințele lor, teritoriile pe care le cucereau, nu a fost singurul: țigani, slavi, ci de asemenea, alte grupuri umane discriminate din diverse motive, cum ar fi homosexualii, Martorii lui Iehova sau rivalii politici, cum ar fi comuniștilor. Lista este lungă.

Cu toate acestea, cuvântul Holocaust în acest context este folosit mai ales pentru a se referi la persecuția și uciderea în masă a lui evreii, vorbind despre alte cazuri, cum ar fi „holocaustul țigănesc”, sau „holocaustul homosexual”, pentru a se referi la același proces suferit de respectivul colective.

Tradiția antisemită era răspândită în tot Occidentul la acea vreme.

Și datează din primele zile ale asumării creștinismului ca religie de stat a Imperiul Roman de Constantin, probabil ca o modalitate de a scutura persecuția la care a fost supus creștinismul la începuturile sale. vremuri, și să caute un țap ispășitor într-o altă comunitate, către care să canalizeze furia societății în vremuri de tensiune din motive variat.

Astfel, comunitățile evreiești au suferit deja persecuții pe tot parcursul Evul Mediu, cu perioade de relativ calm, dar care nu au stins jarul urii antisemite persistente în societatea occidentală în ansamblu.

Pogromurile care au avut loc în Europa de Est, în special în Rusia țaristă și Afacerea Dreyfus din Franța pot fi exemple paradigmatice ale acestei urii antisemita in societatile stabilite la ambele capete ale Europa.

Tânărul Hitler s-a impregnat cu discursul naționalist pan-germanic și antisemit, refondând DAP sub numele de NSDAP și adăugându-i o puternică amprentă antisemită.

El însuși amenințase deja comunitatea evreiască în lucrarea sa Mein Kampf, iar venirea sa la putere în 1933 avea să-i permită doar să-și concretizeze toată ura față de această comunitate. În plus, restul șerifalților naziști au fost, de asemenea, antisemiți.

Interdicțiile și limitările au început rapid, la fel ca și abuzurile față de comunitatea evreiască, care au fost văzute ca cetățeni de clasa a doua din Germania național-socialistă și din teritoriile Reich, cum ar fi Austria, când a fost încorporată în 1938.

Până atunci, comunitatea evreiască austriacă trăise destul de liniștită, dar de pe acum Anschluss au văzut câți dintre cei care până atunci le fuseseră vecini amabili, au devenit torționarii lor.

Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a văzut o escaladare a martiriului comunității evreiești.

Mai ales în est, unde naziștii s-au luptat cu evreii și slavii intrând sânge și foc în multe orașe și orașe, dar și în vest, unde au fost urmăriți deportați-i.

De remarcat este cazul Danemarcei, unde atunci când obligaţie a evreilor să poarte pe piept Steaua galbenă a lui David, a doua zi tot populatie (chiar și însuși regele Cristián X) l-au purtat pe revere și, „în mod misterios”, întreaga populație evreiască a țării dispăruse... Desigur, acest mister se înțelege atunci când se știe că rezistența daneză s-a dedicat transferului evreilor cu bărci în Suedia pentru a-i salva.

Curățarea etnică nazistă în teritoriile ocupate a început odată cu Einsatzgruppen, niște comandouri SS care au urmat imediat avangarda trupelor Reichului, și a căror misiune era să „curățeze” locul în același timp.

Aceste comandouri aparțineau SS-ului, iar tacticile lor de a extermina populațiile din locurile ocupate sunt printre cele mai atroce văzute vreodată, variind de la împușcături în masă, la arderea clădirilor cu oameni înăuntru, la săparea gropilor mari unde era folosit var nestins pentru a arde chimic pe săraci de vii victime.

Unele dintre aceste metode au cauzat probleme mentale făptuitorilor lor; Să ucizi pe cineva, chiar dacă îl consideri „subuman” așa cum naziștii considerau alte „rase”, nu ar trebui să fie ușor.

Astfel, metoda de Einsatzgruppen era în declin, dar și pentru că semnul războiului s-a schimbat și Axa a trebuit să treacă prin defensivă.

Atât în ​​aceste acțiuni, cât și în cele ulterioare, criminalii naziști au căutat să-i liniștească pe cei pe care urmau să-i masacreze, asigurându-i că vor fi relocați.

Ei au fost obligați să-și părăsească bunurile, care mai târziu aveau să fie jefuite de însuși regimul național-socialist pentru a plăti cheltuielile de război sau pentru profitul personal al liderilor lor.

La fel s-a procedat și cu populațiile deportate în ghetouri, unde s-au înghesuit așteptând o soartă mai rea (deși nu știau).

Ghetourile erau o modalitate de concentrare a evreilor înainte de a-i duce în lagăre de concentrare, de muncă și de exterminare.

Aflate în orașe, au reprodus un model cunoscut încă din Evul Mediu: închiderea unui cartier sau sector prin intermediul zidurilor, concentrarea populației evreiești acolo.

Ei au părăsit aceste ghetouri doar pentru a merge să lucreze în fabrici în care evreii lucrau în sclavie pentru naziști, adesea în producție destinat efortului de război al Axei.

În ele, exista un consiliu numit Judenrat, care era organul de conducere al ghetoului, compus din de evrei de seamă și de o forță de poliție care acționa adesea violent împotriva lor concetăţeni. Mulți dintre acești agenți și membri ai Judenrat-ului pot fi considerați colaboratori, care au folosit violenţă împotriva lui pentru a supraviețui situației.

Vinovat? Să ne întrebăm, fiecare dintre noi, ce am face într-o situație extremă până în acest moment. Este foarte ușor să spunem că nu am colabora, dar... stând confortabil pe o canapea, e ușor de spus. Ar fi bine dacă nimeni nu poate răspunde din nou la această întrebare cu bună știință, dar se pare că omenirea nu a învățat nimic și continuăm să ne ucidem unii pe alții.

Revenind la subiectul de față, ghetourile reprezentau o modalitate de concentrare a populației evreiești care aștepta transferarea acesteia într-un lagăr de concentrare și/sau exterminare.

Rețeaua feroviară gigantică, folosită cu conștiință de naziști, era însărcinată cu mutarea Evreii din ghetouri (punctele în care erau concentrați toți locuitorii evrei dintr-o regiune) până la câmpuri.

În lagăre, evreii au fost deposedați de puținele proprietăți pe care le mai puteau avea. Contrar simplificării obișnuite pe care o facem cu toții, nu toate lagărele erau lagăre de exterminare, dar erau cele de concentrare, muncă și exterminare, sau cele care îndeplineau mai multe funcții.

În lagăre, brutalitatea a crescut dacă era posibil, iar evreii au fost sistematic exterminați.

Știind că atrocitățile pe care le-au comis erau crime și urmau să fie pedepsite de învingători, Naziștii au încercat să înlăture dovezile fizice, arzând documente și chiar distrugând lagărele de concentrare numere întregi.

Din acest motiv, generalul Eisenhower, comandantul șef al forțelor aliate de pe frontul european de vest, a forțat atât Soldații americani, precum și civili din orașele învecinate pentru a vedea ororile din tabăra de la Ohrdruf, odată ce aceasta a fost eliberată.

Generalul american a simțit că într-o zi vor exista indivizi care vor nega holocaustul, așa că a vrut să existe martori și dovezi.

După șase milioane de victime în care se estimează holocaustul evreiesc, la care trebuie să adăugăm țiganii, slavii, homosexualii și prizonierii altor etnii sau care au fost acolo pentru pozițiile lor politice sau de rezistență la ocupație, ar pieri, într-adevăr, astăzi sunt cei care caută să nege sau să minimizeze crimele comise acolo, holocaustul, shoah-ul în Da.

Și în ciuda faptului că omenirea părea să conspire în perioada postbelică pentru ca o asemenea barbarie să nu se mai repete, am revăzut-o și recent. Balcanii, războiul din Siria, migranții subsahariani reținuți teritoriu libian...

Continuăm fără învăța de greșelile noastre și săvârșind aceleași atrocități.

Foto: Fotolia - Volha

Teme în Shoah