Definiția Scapegoat

În utilizarea zilnică a limbajului folosim o infinitate de expresii curioase și este util să le cunoaștem adevăratul sens, precum și originea lor istorică.

În cazul de față, un țap ispășitor este persoana care își asumă responsabilitate de ceva ce nu a făcut. În acest fel, atunci când există o situație în care există un vinovat al unor fapte, dar cine este exact necunoscut, cineva decide să inventeze o persoană pentru, folosind o altă expresie comun, „faceți-l să plătească rața” (s-ar putea spune chiar „încărcați bufnița” și alte expresii cu același sens). Oricine devine țapul ispășitor este de obicei victima vreunui truc al unei persoane care îl face responsabil în mod inteligent pentru o acțiune, chiar dacă nu este corect. Cu asta strategie adevăratul vinovat al unor fapte este scutit de o posibilă pedeapsă.

În viața de zi cu zi se spune frecvent că trebuie să cauți un țap ispășitor. Se poate întâmpla, de asemenea, ca cineva care ajunge să fie vinovat de ceva să spună „Eu sunt țapul ispășitor” pentru a implica faptul că există un complot împotriva lui.

Origine istorică

Una dintre cele mai importante sărbători ale religie Evreiasca este Ziua Ispășirii, o sărbătoare care vizează purificarea păcatelor. În acest context, evreii au sacrificat două capre: una dintre ele a fost sacrificată ca simbol al expierii evreilor și al doilea a fost, de asemenea, sacrificat, ceea ce înseamnă că el a purtat răul sau greșelile oamenilor. Al doilea sacrificiu a fost numit „țapul ispășitor” și această expresie a Vechiului Testament a devenit populară și a fost asumată în uz. colocvial.

Pentru iudaism, Ziua Ispășirii este cunoscută sub numele de Yom Kippur și scopul acestei sărbători este adevărata pocăință a credinciosului pentru a fi împăcat cu Dumnezeu.

Expresii și cuvinte legate de tradiția religioasă

În țările din America Latină tradiţie religios (atât evreu, cât și mai ales catolic) este foarte prezent în limbă. De fapt, în spaniolă folosim expresii a căror origine se găsește în Evanghelii. Unele dintre ele merită menționate: plângând ca o Magdalena, fiind ecce homo, pierzând oremusul, predicând în deşert, fii ceva un pergament macabeu sau întoarcerea fiului risipitor. Oricare dintre ele are o origine biblică, dar este folosit în contexte care nu au nicio legătură cu chestiuni religioase.

Pentru marjă dintre unele expresii foarte specifice, nu uitați că multe cuvinte sunt asociate inițial la unele aspecte ale religiei (erezie, exorcism, exod, devotament, sacru, dogmatic și un lung etcetera). În consecință, se poate afirma că cultura și limba noastră sunt impregnate de religiozitate.

Foto: iStock - Martin Dimitrov