Definiția licenței gratuite

Fenomenul software-ului liber nu rămâne doar într-un revoluţie tehnologie, dar încearcă, de asemenea, să revoluționeze societatea, oferind un instrument de utilizare nerestricționată care, în plus, promovează anchetă: software gratuit.

Și, în lumea în care trăim, acest software gratuit trebuie să fie acoperit legal pentru a împiedica pe cineva să-l însușească și să-i oblige pe cei care îl folosesc să respecte regulile sale. De aceea, o astfel de acoperire este asigurată printr-o licență.

O licență (indiferent dacă este gratuită sau nu) constituie un contract legal între oricine produce și / sau distribuie software-ul și utilizator, care trebuie acceptat în momentul instalării și / sau prima executare a aplicației și care obligă legal respectarea termenilor acesteia din momentul lansării acesteia acceptare.

Fiind un contract obligatoriu între părți, încălcarea acestuia este considerată o infracțiune care se pedepsește cu lege, astfel încât utilizatorul poate fi adus în judecată în cazul în care va fi descoperit că îl încălcă.

Astfel, de exemplu, licențele de software proprietar interzice în mod explicit copierea și transferul gratuit al programului către terți de către utilizator, precum și instalarea și utilizarea copiilor, altele decât originalele vândute de compania producătoare și / sau distribuitor.

Licențele gratuite sunt cele care respectă cele patru postulate ale libertății software stabilite de Richard Stallman la mijlocul anilor optzeci.

Aceste postulate sunt:

Libertate 0: de utilizare, pentru a putea folosi software-ul în orice mod și cu obiectivul care ni se întâmplă.
Libertate 1: pentru a studia modul în care funcționează programul. Acest lucru necesită implicit disponibilitatea fișierului cod Fântână.
Libertatea 2: distribuție, pentru a putea duce programul la oricine vrem.
Libertate 3: modificare, astfel încât dacă dorim să realizăm o variantă a software-ului sau să modificăm forma acestuia funcționare, o putem face. Din nou implică disponibilitatea codului sursă.

După cum putem vedea, în niciun moment nu implică în mod explicit software-ul gratuit (am putea discuta implicit), ci disponibilitatea codului său sursă și puterea de a-l da oricui dorim.

Licențele gratuite trebuie să respecte aceste patru libertăți fără paliative sau, altfel și deși pot respecta oricare dintre ele, dacă nu le respectă, toate acestea nu pot fi considerate licențe gratuite.

Dar nu este vorba doar de îndeplinirea acestor patru libertăți; cele redactate diferă între diferitele licențe gratuite, pe lângă faptul că ating și alte aspecte diverse. Dacă nu, nu ar mai exista licențe gratuite diferite.

Printre cele mai populare și utilizate pe scară largă licențe din lumea software-ului liber se numără GPL.

Aceasta a fost creată de Richard Stallman și Free Software Foundation (FSF) în 1989 și a suferit diverse modificări de-a lungul anilor, cea mai recentă fiind în 2007 (versiunea 3).

Creat inițial pentru sistem de operare GNU (un proiect început și de Stallman), sa răspândit într-un număr mare de aplicații, cum ar fi nucleul Linux sau suita de birou LibreOffice. Acesta din urmă combină GPL cu alte licențe de tip liber.

Pe lângă GPL, alte licențe gratuite importante sunt Apache (de la serverul web omonim), MPL (Mozilla Public License), LGPL de la FSF pentru a permite integrare de software gratuit în software proprietar, programul Yahoo! Licență publică sau CDDL.

Filosofia software-ului liber a ajuns să pătrundă în restul societății și, odată cu aceasta, s-au răspândit licențele gratuite.

Ca exemplu, avem conținutul audiovizual, care poate fi, de asemenea, gratuit sau conținutul text.

Foto Fotolia: Arkela

Subiecte în licență gratuită