10 exemple de satiră

The satiră Este un gen sau text literar care poate fi în proză sau în vers și în care, cu procedee umoristice sau burlesce, sunt criticate moduri de a fi și de a se comporta. De exemplu: Metamorfozele, de Apuleius.

În textele satirice, cel ironie, ridicol, caricatură și sarcasm a arăta dezaprobarea față de o persoană, un grup social, o problemă sau un fenomen, cu scopul ca cititorul să primească o educație morală sau să modifice anumite obiceiuri.

Potrivit specialiștilor în materie, satira este o compoziție tipic romană care a apărut în secolul al II-lea î.Hr. C., dar care preia ironia poeziei iambice grecești și a comedii lui Aristofan. Cu toate acestea, alții susțin că textele lui Menippus din Gadara din secolul al III-lea î.Hr. c. Au fost primele satire, care mai târziu au dat naștere satirei menipeane.

În orice caz, satira ca compoziție poetică și ca genul literar A fost scris și dezvoltat în diferite perioade și mișcări artistice ulterioare, precum Epoca de Aur și Neoclasicismul.

A tine minte:

Conceptele de satiră și parodie nu sunt sinonime, deși sunt două forme de ironie. În satiră, obiectul ridiculizat sau criticat este un subiect, un grup social sau un mod de a gândi. În schimb, în parodie obiectul asupra căruia se face ironia este un alt text, procedeu sau gen literar. Totuși, acest lucru nu înseamnă că în aceeași lucrare poate exista satira și parodie.

• Vezi si: sarcasm și ironie

caracteristici de satiră

• Tipuri de texte. Satira este prezentă în diferite tipuri de texte:

• texte în versuri. Ele sunt în general poezii. De exemplu: sonete, romante, epigrame și letrillas.
• texte în proză. Ele sunt în general Texte narative. De exemplu: romane și eseuri.
• satire menipene. Sunt cele în care se amestecă versurile și proza.
• Piese de teatru. Ele tind să fie comedii, deși poate exista și satira în tragedii.

• Subiecte. Subiectele sau obiectele către care se îndreaptă satira pot fi modalități de a se comporta, o anumită persoană, un grup social, o ideologie, un regim politic, un mod de gândire, teorii filozofice sau științifice, printre alții.
• Stil. Stilul de satiră este întotdeauna ironic, dar este adesea și burlesc, umoristic sau sarcastic.
• Scop. Obiectivul satirei este de a critica pentru a transmite o învățătură morală, de a modifica comportamentul oamenilor și de a arăta dezaprobarea autorului față de subiectul ironizat.
• Figuri retorice și dispozitive literare. Figurile retorice și dispozitivele literare folosite în satiră sunt hiperbolă, cel comparaţie, caricatura, cea inteles dublu, juxtapunerea, printre altele.

Exemple de satiră

1. fragment de Cartea XIII, de la Gaius Lucilius (148 sau 147-102 sau 101 î.Hr. C.). Este o satira în versuri în care se ironizează banchetele.

Adaugă o pungă de cordovan care vine din Siracuza...
Suprimați în primul rând banchetele solemne și gălăgie.
Același lucru se face la un banchet; veți prezenta stridii cumpărate pentru multe mii de sesterți.
Dar când ne așezăm la masă, aprovizionați din belșug, cu mare cheltuială...
Mâncarea banchetului era identică cu cea mâncată de atotputernicul Jupiter.
Și nu ca un om sărac, cu o placă spartă de pământ din Samos. (…)

1. Fragment din „Prima satiră” din Cartea I, al lui Fifth Horace Skinny (65-8 a. C.). Este o satira în versuri în care este criticat comportamentul anumitor subiecți.

De ce nu s-a găsit nimeni bine
Trăiește, sau Mecenas, cu acel stat
Că, poate, hazardul îl destină,
Sau cui se înclină la alegere?
Și trebuie să aibă cineva
Cât de fericit este cel care urmează o altă carieră?
Fericit Negustorul! Spune soldatul,
De ani și oboseli rupte.
Oh! Negustorul strigă, pe de altă parte,
Când nava ta suferă vânt nefavorabil,
Este mai bine, da, profesia lui Marte.
La ce se reduce? Într-o clipă,
Lupta este blocată
Și în moarte rapidă se termină,
Sau într-o expirare festivă și glorioasă.
Avocatul cu invidie laudă
La Labrador, dacă înainte să cânte cocoșul
Justițiabilul bate la ușa lui:
Și însuși Labradorul, când abandonează
Moșiile sale, iar la Roma apare
din cauza persoanei sale
Un garant răspunde, i se pare
Că doar Cetăţeanul este de invidiat.
Despre asta există atât de multe exemple în fiecare zi,
Că până și Fabio, vorbitorul neobosit,
Dacă ar fi să le citeze, ar fi obosit.
Și pentru că nu te-am distrat mai departe,
Ascultă la ce final îmi conduc discursul.
Dacă un Dumnezeu le-a spus: Mergeți la timp;
Că vin să vă spun; tu, soldat,
Trebuie să fii Comerciant; iar tu, avocat,
În Labrador te vei întoarce acum:
Schimbați-vă rolurile: mergeți: ea! (…)

1. Fragment din „A șasea satiră. Împotriva avarului”, de Aulo Persio Flaco (34-62 d. C.). Este o satira în versuri în care lăcomia este criticată.

(...) Vulgarul de aici nu mă îngrijorează, nici nu mă îngrijorează 
A plecat cu vântul crud de amiază 
El păzește turmele nefericite.
Nici măcar dacă întâmplător moșia vecină 
este mai bun decât al meu. Felicitări 
Îmbogățiți-i pe cei nevrednici
Creșterea stării; nu pentru asta
Bătrânețea prematură mă întristează,
Nu-mi voi diminua hrana, nici anxios
Mă duc să pun dintr-o sticlă fără gust 
Nasul de pe ștampilă. ce mai crede
În mod divers. Horoscop, tu ghid
Pentru doi gemeni în direcții diferite:
Singurul din prodigul său natal 
Leguminoase uscate care umezesc cu dexteritate
Cu saramură cumpărată într-un vas josnic,
Stropind singur vasul cu piper
Ceea ce lucru sacru participă,
În timp ce celălalt cu dinți mari
Bogatul lui patrimoniu risipit.
Mă voi bucura de averea mea,
Fără asta, din acest motiv, îi servește liberților mei 
Calcanul rafinat, sau vrei
Care a exercitat palatul distinge
Din toate speciile. Traieste singur
Cu ceea ce dă propria recoltă;
Măcina de cereale pe care le păstrează hambarele tale
Ce te intimidează? (…)

1. Fragment din „Satira V”, de Décimo Junio ​​​​Juvenal (60-128 d.Hr.). C.). Este o satira în versuri în care este criticat comportamentul regelui la un banchet.

(...) Dacă încă nu ți-e rușine de planul pe care îl duci la îndeplinire și atitudinea ta este aceeași,
și anume, să considere binele cel mai înalt de a trăi din firimiturile altora,
dacă ești capabil să înduri ceea ce nici măcar Sarmiento nu ar fi îndurat
nici bărbatul vândut din Gaba la masa discriminatorie a lui Cezar,
Chiar dacă mi-ai jura, mi-ar fi teamă să am încredere în mărturia ta.
Nu știu nimic mai cumpătat decât stomacul. Să presupunem, totuși,
că îți lipsește exact ceea ce are nevoie o burtă goală:
Nu există un pas gratuit? Nu există undeva un pod și o bucată
de mat chiar mai puțin de jumătate? Apreciezi atât de mult o cină insultătoare?
Foamea ta este atât de înfometată, când e posibil să tremura de frig acolo,
dar mai onorabil și mușcă dintr-o bucată de pâine murdară, prietenoasă cu câinii?
În primul rând, intră în cap că atunci când ești invitat să mănânci
Primești un salariu complet pentru serviciile tale anterioare.
Fructul unei prietenii importante este mâncarea: regele o pune pe seama ta,
Și, oricât de ciudat sună, îl pune pe contul tău, da.
(...) Uite ce trup are homarul pe care îl aduc stăpânului, cum
imbunatateste tava, si cu ce garnitura completa de sparanghel,
și coada aceea cu care disprețuiește mulțimea când se apropie
purtat în sus de mâinile chelnerului impunător.
În schimb, ți se servește un creveți într-un castron mic
închis într-o jumătate de ou, o masă de ofrandă de înmormântare.
Stăpânul își stropește peștele cu ulei de Venafro. Dimpotrivă,
varza decolorată pe care ți-o aduc, nenorocite, va mirosi
la lampă. Pentru că uleiul ți se pune în farfurii
care au transportat cu proa ascuțită corăbiile Micipsa (...)

1. Fragment din „Icaromenipo sau deasupra norilor”, de Luciano de Samósata (125-181 d.Hr. C.). Este o satira menipeană care este scrisă sub formă de dialog și în care sunt ironizate diverse curente filosofice.

(...) Menippus. — Ascultă, deci, de vreme ce spectacolul de a lăsa un prieten cu gura căscată nu mi se pare politicos, mai ales dacă, după cum spui tu, stă atârnat de urechi.

De îndată ce eu, în investigația mea asupra vieții, am început să descopăr că toate eforturile umane erau ridicole, meschine și nesigure - mă refer la bogății, poziții și puterile-alegând să le disprețuiesc considerând că efortul de a le realiza a fost un obstacol în realizarea celor cu adevărat serioase, am încercat să ridic privirea și să contempl Univers. La acea vreme, ceea ce filozofii numesc „Cosmos” mi-a provocat încă de la început o mare nedumerire, din moment ce nu am putut descoperi cum s-a format, cine i-a fost creatorul, care este începutul și spre ce scop tinde. (…) 

Aflându-mă în acel moment, am înțeles că cel mai bine era să învăț toate aceste probleme de la acei filozofi cunoscuți, crezând că ei îmi pot explica întregul adevăr. Prin urmare, după ce le-a ales pe cele mai bune dintre acestea, după cum putea presupune din seriozitatea și paloarea feței și grosimea bărbii -foarte grandilocvenți și cunoscători de firmament, astfel de oameni mi-au apărut imediat-, m-am dat în mâinile lor prin intermediul plata unei sume mari, parțial în numerar la acel moment, acceptând să plătească restul mai târziu, după ce a ajuns în vârful înțelepciunea; El spera, așadar, să dobândească știința fenomenelor cerești și să înțeleagă sistemul Universului. Dar erau atât de departe de a mă scoate din ignoranța mea anterioară, încât m-au făcut să cad în nedumeriri mai mari, prin revarsa peste mine, zi de zi, primele principii, cauze finale, atomi, goluri, elemente, idei si alte lucruri pentru stil. Dar ceea ce mi-a fost cel mai greu dintre toate a fost faptul că niciunul dintre ei nu a fost de acord cu altul când a explicat, ci că toate doctrinele erau contradictorii și opuse; și totuși fiecare a încercat să mă convingă și să mă cucerească la propria sa teorie.

Prietene. — Ciudat este ceea ce spui. Este surprinzător că acești bărbați, fiind înțelepți, s-au luptat între ei din cauza teoriilor lor și nu au împărtășit idei identice pe probleme identice. (…)

1. Fragment din „Turdca divinului Claudius”, de Lucio Anneo Seneca(4 dimineata. c.-65 d. C.). Este o satira menipeană în care este ironizată divinizarea lui Claudius, un împărat roman.

(...) Ascultă ce s-a întâmplat în rai. Informatorul meu este singurul responsabil pentru veridicitate. I se anunță lui Jupiter că a sosit o persoană de statură bună, cu părul gri; care ameninta nu stiu ce, pentru ca fara sa se opreasca clatina din cap, si traieste piciorul drept; intrebat de ce nationalitate este, a raspuns nu stiu ce, cu un ton alterat si o voce confuza; jargonul lor nu este înțeles; El nu este nici grec, nici roman, nici din vreun popor cunoscut.

3. Atunci Jupiter poruncește ca Hercule, care străbătuse lumea întreagă și părea să cunoască toate țările, să meargă și să afle cărei națiuni aparține. Hercule, la prima vedere, a suferit o tresărire extraordinară, de parcă mai avea monștri de care să se teamă. La observarea aspectului nemaivăzut până acum, în plimbarea pelerinului, în vocea nu a unui animal terestru, ci răgușită și încurcată, a crezut că al treisprezecelea îi venise. loc de munca. Privind mai atent, i s-a părut că vede un fel de bărbat. Așa că s-a apropiat de el și -lucru foarte simplu pentru un conațional din Grecia- scapă:

„Cine ești și de unde vii? Unde este orașul tău [și părinții tăi]?”

Claudio se bucură că există oameni de litere acolo și speră că va fi un loc pentru poveștile lor. Astfel, el răspunde și cu un alt vers din Homer, dând de înțeles că el este Cezar:

„Un vânt m-a purtat din Ilio m-a apropiat de Cicones”,

dar următorul rând era mai exact și nu mai puțin homeric:

Acolo am distrus orașul și am exterminat oamenii. (…)

1. Fragment din „Aula de cortesanos”, de Cristóbal de Castillejo (1490-1550). Este un poem satiric în dialog în care subiecții curții sunt criticați și ridiculizati.

(...) Lucretius: Și așa merge
lumea, unde nu va exista niciodată
în acest caz mutarea;
că nimeni nu mai valorează mai mult
de cât are și ajunge,
după cum vedem
într-o mie de ruine pe care le cunoaștem
arată domnilor,
despre care un caz grozav facem
doar pentru că ai bani
Și putere,
si altii care, din lipsa
dintre aceste bunuri temporale,
nimeni nu-i dor
a fi nobil și loial;
prin
Că fac un efort, chiar dacă nu vreau,
pentru că nu dormi pe paie,
găsiți calea sau cariera
pentru a-mi îmbunătăți bijuteriile.(…)

1. „Către Don Francisco de Quevedo”, de Luis de Góngora (1561-1627). Este un sonet, în care obiectivul satirei este o persoană deosebită, scriitorul Francisco de Quevedo.

Anacreon spaniol, nu e nimeni care să te oprească,
asta nu spune cu multa curtoazie,
că, din moment ce picioarele tale sunt de elegie,
că moliciunile tale sunt de tuck.

Nu îl vei imita pe Terenciano Lope?
cea a lui Belleforte în fiecare zi
pe saboți de poezie comică
pune pinteni și îi dă la galop?

Cu o grijă deosebită poftele tale
Ei spun că vor să traducă în greacă,
nefiind privit cu ochii tăi.

Împrumută-le ochiului meu pentru o vreme,
pentru că am scos anumite versuri leneșe,
si vei intelege mai tarziu orice greguesc.

1. Fragment din „A doua satiră. Pentru Arnesto. Despre proasta educație a nobilimii”, de Gaspar Melchor de Jovellanos (1744-1811). Este o satira în care obiceiurile, cunoștințele și educația nobililor sunt criticate și ridiculizate.

 (...) Așa este, atât de rânced și atât de incomparabil descendența sa,
că, deși păr înfundat și castaniu,
Nu datorează nimic lui Ponces sau lui Guzmanes.
Nu îi apreciezi, gândești mai mult decât ei,
si traieste asa Degetele și buzele lui
calos de la fumul de țigară,
index sunt din creșterea lor. Nu
a trecut de la B-A ba. niciodată călătoriile lui
dincolo de Getafe s-au răspândit.
A fost odată acolo să vadă niște boi
impreuna cu Pacotrigo si la Caramba.
Prin semne, că s-a întors cu stele,
excesiv de beat și a dormit în aer liber.
Examinează-l. (...) nimic nu știe.
tropice, epocă, geografie, istorie
sunt cuvinte exotice pentru săraci. (…)

1. Fragment din „Vanity”, de Voltaire (1694-1778). Este o satira în care se face o reflecție morală asupra vanității.

De ce ciudat accident?
Spune-mi, biata creatură,
Încruntarea aceea sumbră îți acoperă sprânceana largă?
Care este, spune-mi, cauza
Cât de bombați îți sclipesc ochii
Furia și furia? -Universul
Răzbunarea trebuie astfel cinstea mea revoltată;
Pentru el sunt contemplat,
și secolele viitoare
cu dreptate imparțială
Vezi răutatea adversarilor mei.
-Universul, prietene, nimic nu gândește
Nici măcar nu s-a gândit la tine, cu atât mai puțin
Posteritatea va avea de-a face cu tine.
Deci, ai grijă de afacerea ta
Cu o bună minte, și a vieții tale
Profită de momentele trecătoare (…)

Test interactiv pentru exersare

Urmărește cu:

• Diferența dintre proză și vers
• Liric
• discursul estetic
• caricatură literară
• tipuri de literatură
• tipuri de poezii

Referințe

• Hutcheon, L. (1992). Ironie, satiră și parodie. O abordare pragmatică a ironiei. în h. Silva (Ed.), De la ironie la grotesc (173-193). Universitatea Autonomă Metropolitană Iztapalapa.
• Ministerul Educației și Instruirii (Spania). (2010). Introducere în genurile literare: teorie și exerciții. Secretariatul General Tehnic.
• Munguía Zatarain, M. ȘI. și Gidi Blanchet, C. ȘI. (2015). Satiră. În Dicționar spaniol de termeni literari internaționali. Disponibil in: DETLI
• Odihnește-te, J. (1991). conceptele literaturii moderne. CEAL.